Un Blog despre spiritualitatea si etosul evanghelic

Suntem in plin sezon de Paste. In timp ce ne pregatim efectiv de mareata Sarbatoare, recapitulam evenimentele istorice pe care le sarbatorim in aceste zile. Imediat realizam ca evenimentul crucii si al invierii Mantuitorului nu a fost doar un eveniment spiritual, ci a inceput cu un proces politico-religios care a incitat oamenii la manie si apoi la violenta, process in care politicul si religiosul au coabitat perfid in suferintele la care a fost supus Isus. Violenta nu a fost doar o chestiune istorica, ci este si o majora problema contemporana.

Iraq, Siria, Turcia, Paris, San Bernardino, Bruxelles. Ce au in comun aceste locuri? Astazi raspunsul nu poate fi decat violenta, teroare. Privind la scena contemporana suntem uimiti de valurile de violenta care inrosesc harta lumii. Aproape ca nu este colt in lumea aceasta unde sa nu existe violenta parca fara precedent. Aproape saptamanal explodeaza o bomba undeva in jurul lumii. Orientul Mijlociu este un butoi cu pulbere gata sa explodeze cu violenta de neimaginat. In Siria sute de mii de oameni si-au pierdut viata in ultimii ani si milioane au fost dislocati si invadeaza Europa unde comit acte de violenta sau devin obiecte ale violentei. In metropola noastra faimoasa (Chicago) aproape ca nu trece o zi fara ca violenta absurda sa nu culeaga vieti inca netraite. Suntem in plina campanie electorala in America si nivelul de manie sociala este la un nivel fara precedent. Asta conduce la violenta in limbaj si chiar brutalitate fizica. Inevitabil te intrebi: “Cum e posibil ca in lumea civilizata, avansata si educata de azi sa existe astfel de manifestari primare, instinctuale a omului care se ridica impotriva omului?” Raspunsul este in istorie, in politica si religie.

Toata istoria este de fapt o istorie a violentei, incepand cu brutalul Cain si terminand cu fiecare caz contemporan de violenta. Exista o fibra de manie si violenta in ADN-ul uman. Exista o inclinatie spre violenta in care forta pumnului este considerata superioara puterii ratiunii. Violenta este motivata in general de ura, de invidie, de razbunare, de dorinta de dominare, manipulare si supravietuire, dar de multe ori, pur si simplu, de rautate umana.

De-alungul istoriei puterea politica a exploatat aceasta tendinta si a perfectionat-o prin instrumente de teroare extraordinare. In multe cazuri religia s-a unit cu politicul in a administra sezoane de violenta indescriptibila.

Datorita acestei tendinte, oamenii sunt insetati de spectacole violente, asa cum a fost in toata istoria. Razboiele au ridicat nivelul de adrenalina al luptatorilor, iar luptele cu gladiatori au fost gustate cu sadism de zeci de mii de oameni in arenele grecesti si romane. Executiile publice au devenit evenimente de deliciu public. Violenta capteaza mult mai rapid interesul si imaginatia umana. Asa se explica ca stirile despre violenta fac inconjurul lumii, iar sporturile violente si filmele brutale sunt extrem de populare azi. Oamenii savureaza violenta si sunt extrem de speriati de ea. Prin violenta regimurile dictatoriale tin oamenii intr-o stare de frica si obedienta incredibila asa cum se intampla acum in Coreea de Nord sau in alte locuri. Prin violenta, sisteme religioase incearca cucerirea lumii si, cand politicul si religiosul formeaza un mariaj al violentei, aceasta devine politica de stat si politica religiosa. Este ceea ce se intampla cu islamul radical. Ce este de facut? Politca a esuat, religia a falimentat. Democratia nu are solutii. Dictatura are prea multe solutii violente. Educatia nu produce rezultatele scontate. Cultura nici atat, doar produce o cultura a violentei. Care este solutia?

Va chem inapoi in Saptamana Pastelui. E o saptamana spirituala in Ierusalim. E cea mai importanta sarbatoare religiosa. Este insa o saptamana fatidica. O saptamana in care religia si politica isi dau mana pentru a pecetlui soarta unui singur om. Numele lui este Isus. Un om care nu crede nici in religie, nici in politica, ci restaureaza o Relatie. Ierusalimul este plin ochi de multimi care au nevoie de sange, oameni insetati de violenta. Multimi care au nevoie de spectacol. Ce spectacol ar putea sa puna in scena puterea manipulativa a religiei si forta bruta a puterii politice? Au nevoie de un om si au nevoie de instrument al violentei. “Iata Omul!” spune Pilat. “Uite Crucea!” spune multimea. Ragnetul multimii “Rastigneste-l!” demonstreaza ca ei erau deja obisnuiti cu astfel de spectacole. Crucea era instrumentul ultim al violentei romane. Si asa incepe spectacolul violentei. Din gradina la palat, de la Ana la Caiafa, de la Irod la Pilat, de la Pilat pe Golgota. Batut si biciuit, batjocorit si blestemat este condus Isus la Cruce – pedeapsa cea mai violenta. Ce spectacol pentru oameni insetati de violenta. Dar spectacolul se sfarseste ca o drama divina cu un ultim strigat de pe cruce: “S-a sfarsit!”. S-a sfarsit domnia violentei! Urmeaza invierea! Din mormant se ridica Fiul lui Dumnezeu si primele lui cuvinte sunt “Pace voua!” Omenirea poate scrie o noua istorie, o istorei a pacii cu Dumnezeu si a pacii intre oameni. La acest Paste, in timp ce suntem asediati de imagini si vesti de violenta, va chemam la Cruce. Moartea si Invierea lui Isus au schimbat instrumentul violentei in semnul pacii. Trebuie sa proclamam cu convindere adevarul care nu este corect politic: solutia la violenta care domina lumea nu este in politica, nici in religie, ci intr-o relatie personala cu Christos cel Inviat. Intr-o lume confruntata cu valuri uriase de violenta, mesajul invierii este din ce in ce mai relevant: “Pace Voua!”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: