Un Blog despre spiritualitatea si etosul evanghelic

Archive for May, 2019

Noi si Toti

Intr-o zi friguroasa de Ianuarie inghetat in Chicago, ne-am urcat pe un avion, zburand spre o destinatie mirifica. Nu e o vacanta in locuri exotice, ci o calatorie misionara in misterioasa Indie. Majoritatea vietii am trait intre majoritari, printre crestini, chiar daca multi nominali, printre caucazieni, ca sa nu spun albi, beneficiind de anumite privilegii majoritare. Obisnuinta noastra cu mediul in care traim ne creaza perceptia ca lumea, in general, e ca noi.

Ne-am urcat in avion, ne-am luat locurile, s-au inchis usile si in cateva minute pluteam lin la mii de metri inaltime. Am stat cu ochii inchisi ca un crestin veritabil si m-am rugat linistit de-abia miscand buzele. M-am rugat ca avionul sa ajunga la destinatie cu toti pasagerii la board, pentru siguranta in India, pentru cei ramasi acasa, pentru misionari si proiectele misionare, pentru persoanele cu care vom fi in contact in India. Mi-am deschis apoi ochi si m-am uitat curios in jur. Si dintr-o data, am avut o revelatie: Eu si sotia eram dintr-o data minoritari: marea majoritate aveau o religie diferita, o rasa diferita, haine diferite si desigur, …mirosuri diferite. Misionarul din mine si-a adus aminte ce am spus de-a atatea ori: misiunea este un mandat individual pentru fiecare credincios. Ce oportunitate pentru noi! Pana in India o sa-i evanghelizam pe toti si multi o sa-l primeasca pe Christos. Dupa aproape 24 de ore petrecute in 2 avioane si in aeropoarte am ajuns in sfarsit in Hyderabad, India. Am coborat din avion cu bagajele in maini si fara nici un snop. Au trecut primele 24 de ore si inca n-am evanghelizat pe nimeni! Nici o problema, India e imensa! Avem timp! Si intr-adevar India este imensa. Am pasit intr-un ocean de oameni diferiti si nemantuiti. In mintea noastra apasa greu mandatul “Duceţi-vă şi faceţi Ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Noi doi si ei toti! Multi! Fara numar! Parca mi s-a luat respiratia. Sunt pierdut intr-o multime de oameni care n-au auzit de Christos si realizez ca momentan nu pot face nimic. Si dintr-o data ma cuprinde disperarea.

Ma consolez cu gandul ca desi noi nu putem face mult, avem misionari aici. Si intr-adevar curand, ne intalnim cu misionarii romani, oameni frumosi, inteligenti, educati, dedicati si putin nebuni, nebuni pentru Christos. Alfel n-ar putea sa stea in India, Nepal, Blangadesh, Indonezia, Afghanistan, Kazasthan, China, Mongolia, Uzbekistan, Irak, etc. Pentru cateva zile am petrecut timp inestimabil impreuna, Am invatat sa ascult nu doar cuvintele lor, ci la inima si visele lor, la dragostea lor intrupata printre popoare. Am realizat iarasi ca mandatul misionar nu este expeditie bombastica, ci un plan dificil. Noi putini, ei multi. E posibil sa se infaptuiasca? Cu siguranta! Isus nu ne-a trimis sa facem convertiti ci Ucenici si Ucenicii nu se fac la duzina, nici la gramada, ci unul cate unul, in timp si cu dragoste, cu frangerea painii, cu lacrimi si rugaciuni, cu sacrificiu imens. Admiratia mea pentru misionari a crescut enorm cand am vazut umilinta lor, dedicarea lor, sacrificiul lor si dragostea lor pentru cei multi.

Dupa cateva zile, i-am lasat pe misionari fizic in urma, dar i-am luat pururi in inimile noastre. Am plecat cu un nou optimism spre Coimbatore, locul unde se afla orfelinatul de fete fondat de Dr. P.P. Job si care poarta numele si amprenta familiei Richard si Sabina Wurmbrand. Aici, in parteneriat cu Genesis Mission, am regasit acea oaza de crestinism in mijlocul unui desert spiritual. Vazind sutele de fete salvate din conditii mizere si chiar de la prostitutie si moarte, auzind cantecele lor vibrante care parca coboara din cer, observand ochii lor sclipind cu viata si vise, am realizat inca o data ca mandatul misionar e posibil. Nu duzina cu duzina, cruciada cu cruciada, tara cu tara, etnie cu etnie, ci persoana cu persoana. “Faceti Ucenici” fiinta dupa fiinta si in viitorul apropiat evanghelia va ajunge la fiecare “faptura”.

Saptamana noastra in India e la final. Suntem intr-un avion in imensul Mumbai, fostul Bombay. Suntem aici in mijlocul unei multimi de aproape un milliard si jumatate de oameni. Noi doi si ei multi! Miliarde! N-am convertit milioane, nici sute, nici zeci! N-am botezat pe nimeni. Am facut mici diferente ici si colo. Am turnat insa dragostea noastra in inimile misionarilor romani, a fetelor de la orfelinat si a lucratorilor care ingrijesc de ele. La plecare suntem mai entuziasmati decat la sosire!.

Suntem in avion, gata de plecare spre casa. “Puneti centurile de siguranta!”. Avionul se misca incet apoi pasarea asta de metal se ridica incet in aer. Ma rog iar, dar nu mai inchid ochii. Visez cu ochii deschisi. Ma rog si visez ca intr-o zi Christos va domni peste India, peste Asia, peste intreaga planeta. E mai mult decat un vis. E un plan care va deveni realitate.