Un Blog despre spiritualitatea si etosul evanghelic

Archive for July, 2017

Fiti Atenti la Fundatie!

Fiţi atenţi la fundaţie!

De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare (Matei 7.24-27).

Image result for crooked foundation pictures

Educaţia este absolut necesară şi importantă. Teologia este fundamentală. Însă extrem de importantă este fundaţia pe care o formaţi aici, la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti. Personal, am făcut destul de multă şcoală şi pe măsură ce am mers la diferite şcoli, mai ales printre străini, printre teologi, am apreciat tot mai mult fundaţia pe care mi-am format-o aici, la ITP, şi am realizat că fundaţia este …fundamentală! Mântuitorul încheie Predica de pe munte cu o pildă, casa zidită pe stâncă, o ilustraţie din domeniul construcţiilor, rezumând acest adevărat seminar de trăire creştină prin sublinierea importanţei fundaţiei, care este esenţială pentru orice construcţie, revelată în această predică prin patru laturi din care este compusă.

Prima latură este caracterul. În Predica de pe Munte, Mântuitorul stabileşte că această latură, caracterul, este absolut importantă pentru orice credincios şi cu atât mai mult pentru slujitori. Caracterul este o latură fundamentală pentru slujirea noastră, este mai important decât educaţia, talentul şi diplomele pe care le avem. Sunt foarte mulţi lideri care au devenit personaje într-o dramă existenţială şi probabil că sunt oameni fără caracter. De foarte multe ori ne lăsăm unşi cu ceară în lumea în care trăim, de adulaţiile oamenilor, de popularitate, de influenţele lumii.

Cuvântul sincer în limba română şi în orice altă limbă vine din latină, de la două cuvinte: sine cera (fără ceară). Ştiţi ce se întâmpla în vechime cu statuile care erau imperfecte? Erau corectate, „perfecţionate” cu ceară, însă atunci când ceara se topea, datorită căldurii, imperfecţiunile ieşeau la iveală. Asta se întâmplă cu mulţi oameni care sunt „ceruiţi”. Sub presiune carentele de caracter ies in evidenta. Ca oameni ai lui Dumnezeu, noi trebuie să apreciem mai mult caracterul, decât talentul sau educaţia.

Îmi amintesc de o întâmplare din 1994, când eram proaspăt sosit în SUA şi conducerea Cultului Penticostal a vizitat o bisericuţă română de acolo. Acea bisericuţă nu avea păstor, doar un conducător. Acesta, bine intenţionat, a vrut să prezinte apreciativ pe fraţii din conducerea cultului şi ridicându-se în picioare a spus: „Fraţi şi surori, avem aici conducerea Cultului Penticostal, nişte oameni speciali ai lui Dumnezeu, oameni folosiţi de Dumnezeu. Uitaţi-vă la dânşii, sunt unşi cu toate alifiile.” Adunarea a început să zâmbească, fiindcă expresia „uns cu toate alifiile” are un sens pozitiv, însemnând „a fi trecut prin multe” sau „a avea o mare experienţă de viaţă”, dar are şi un sens negativ, mai cunoscut, însemnând „a fi abil, viclean”. Bineînţeles că fratele nu a vrut să spună ce s-a înţeles, dar este teribil când noi, oamenii lui Dumnezeu …suntem unşi cu toate alifiile. Dumnezeu ne cheamă să fim oameni de caracter, oameni integri.

Un autor american spunea: „Noi pregătim pe lideri pentru cădere, dacă îi încurajăm să vadă ce ar putea realiza, mai înainte de a înţelege ce persoană trebuie să fie.” Asta este o mare problemă astăzi, că punem accent pe talent, pe educaţie, pe diplome şi nu pe caracter.

Prima parte a Predicii de pe Munte vorbeşte despre caracterul creştin şi este prima parte unghiulară.

A doua latură este moralitatea. În Predica de pe Munte, Domnul Isus vorbeşte foarte mult şi foarte direct despre moralitate. În lumea seculară şi profesională de astăzi poţi să fi etic şi, în acelaşi timp, …imoral. Oamenii pot să respecte legile statului şi să încalce legile lui Dumnezeu, devenind astfel complet imorali. Acesta este un pericol extrem de mare pentru lideri, dar şi pentru toţi credincioşii. Noi trebuie să susţinem moralitatea creştină, trebuie să fim oameni morali în acest sens. Bătrânii noştri au înţeles asta. Îmi amintesc de timpul când eram student şi pastorul Trandafir Sandru le amintea studenţilor mereu şi mereu ceva important. Lângă internatul nostru era un cămin de studente, care ne salutau de la fereastră, fluturând din mână. Erau fete frumoase, iar fratele Trandafir le amintea mereu studenţilor: „Aveţi grijă cu studentele acelea!” La un moment dat, unul dintre colegi i-a spus: „Frate Trandafir, de ce ne jigneşti, noi suntem oameni însuraţi, suntem viitori pastori. Nu aveţi încredere în noi?” Şi fratele Trandafir a răspuns: „Băieţi, am toată încrederea în voi, dar n-am încredere în diavol.”

Avem încredere în toţi lucrătorii, în toţi liderii, dar nu trebuie să avem încredere în diavolul, care ne ispiteşte şi care aduce tot felul de situaţii în viaţa credinciosului. De aceea, moralitatea este o latură extrem de importantă a vieţii noastre şi a misiunii pe care o facem.

A treia latură o reprezintă relaţiile. Dacă citiţi cu atenţie Predica de pe Munte, veţi fi uimiţi de modul incredibil în care sunt prezentate relaţiile, modul în care trebuie să interacţionăm cu ceilalţi oameni, dar şi, mai ales, cu Dumnezeu. Astăzi, mulţi slujitori le predică oamenilor fără să vorbească mai întâi cu Dumnezeu, ca să dezvolte, să cultive o relaţie personală cu El.

Ca pastor, recunosc că tendinţa mea este să studiez biblia profesional. Mereu am în cap o predică, un seminar şi sunt tentat să investesc foarte mult timp în aceste lucruri, în lucrurile profesioniste pe care le fac. Probabil că mulţi slujitori sunt în aceeaşi situaţie, trăind sub imperiul urgenţei. Mereu sunt lucruri urgente care apar în viaţa noastră şi nu avem timp să investim în relaţia noastră cu Dumnezeu, care este definitorie pentru slujirea noastră şi apoi în celelalte relaţii, de familie, sociale etc.

Ca lucrători, relaţia în familie este foarte importantă şi vreau să dau un sfat pentru tinerii care sunt necăsătoriţi. Mai bine rămâneţi ca Pavel, decât să vă căsătoriţi şi să vă neglijaţi familiile! Am avut un mentor, un om special al lui Dumnezeu, pastorul Galiş, fondatorul bisericii noastre. O parte dintre cărţile sale au fost donate aici, la biblioteca Institutului Teologic Penticostal, după ce murit, în urmă cu 5 ani. Am avut o relaţie foarte strânsă cu dânsul, pentru că aveam vârsta băiatului lui care a murit datorită unei supradoze de droguri şi mă considera ca şi copilul lui. Pe patul de moarte, mi-a spus ceva foarte important pentru mine: „N-am multe regrete în viaţă, am slujit Domnului, m-am sacrificat pentru biserică, pentru lucrarea lui Dumnezeu. Un singur regret am, că n-am investit mai mult în familia mea.” Vreau să spun celor care sunteţi lucrători, puteţi să câştigaţi tot pământul, dar dacă vă pierdeţi familia, sunteţi nenorociţi. Ca lucrători, ca lideri noi trebuie să avem la baza fundaţiei noastre relaţii bine puse la punct. Nu suntem chemaţi să trăim în izolare, Dumnezeu ne-a chemat să trăim în interdependenţă, să ne corectăm unul pe altul, să lucrăm toţi împreună. Relaţiile pe care le dezvoltăm sunt absolut importante, de aceea mă bucur văzând relaţiile care se creează aici, la ITP, lucrul acesta este de o importanţă vitală.

Ultima latură din fundaţia noastră este misiunea. Noi vrem să învăţăm, cumpărăm cărţi, vrem să ştim cât mai multe lucruri, să avem o teologie cât mai profundă, cât mai elevată, mai sofisticată, dar niciodată nu trebuie să scăpăm din vedere misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu ne cere fiecăruia să facem. De foarte multe ori facem teologie fără nicio perspectivă practică. Eu am învăţat singur din Scriptură: Evanghelia salvează, emancipează şi civilizează. Noi trebuie să avem în mod constant în vedere lucrul acesta. Nu formaţi în şcoală doar oameni care gândesc pentru ei, pentru faimă, ci formaţi oameni care gândesc pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Dragi profesori, nu învăţaţi studenţii să-şi formeze viziunea lor, ci să descopere viziunea lui Dumnezeu pentru ei, şi cum să implementeze această viziune.

Un autor spunea în felul următor: „Isus a luat 12 oameni simpli şi i-a transformat în promotorii celei mai avansate civilizaţii”. Asta a făcut Dumnezeu. Oriunde mă duc pe câmpul de misiune, descopăr că, acolo unde pătrunde Evanghelia adevărată, oamenii sunt salvaţi, sunt emancipaţi, sunt civilizaţi. Noi suntem chemaţi pentru misiune.

Nu uitaţi că orice fundaţie este testată. Au căzut şi cad lideri mari, oameni ai lui Dumnezeu care au făcut o lucrare absolut incredibilă, cu un impact fabulos. Ştiţi de ce cad? Pentru că n-au fost atenţi la fundaţie. S-a întâmplat ceva cu fundaţia respectivă. Unii au construit fără să aibă o fundaţie solidă. Şi ajung oamenii, aşa cum spune Cuvântul aici, să se prăbuşească.

Textul nostru spune că orice fundaţie este testată. Mai întâi vin ploile. Simbolic, pentru mine, ploaia este testul cotidian, obişnuinţa, rutina, conflictele, treaba de fiecare zi pe care o facem, care ne fură frumuseţea şi rămânem doar cu pragmatismul. În viaţa fiecărui lucrător, a fiecărui om există acest test cotidian. Mulţi dintre noi ne-am plafonat şi este o ofensă înaintea lui Dumnezeu ca cei mai importanţi oameni din lumea aceasta, chemaţi la slujire de Creatorul Universului, să fie nişte oameni plafonaţi.

În al doilea rând, aici se vorbeşte despre şuvoaie. Pe acestea le văd simbolic ca nişte curente fundamentale care sunt în lumea noastră. Toţi suntem afectaţi de asta. Uneori, în special în lumea academică, în lumea teologică, să ştiţi că suntem furaţi cu gândul de tot ce auzim şi ni se pare grozav. Aici mă refer la tot felul de curente şi voi menţiona câteva: umanismul, materialismul, secularismul, postmodernismul şi altele. Sunt idei grozave, şi aceste curente lovesc mai ales în minţile tinerilor, a celor care se ridică acum şi este un mare pericol când vin aceste teste.

În al treilea rând, vânturile. Aşa numesc eu crizele vieţii. Fiecare de aici avem crize în viaţă şi în slujire, iar crizele care vin în viaţa noastră, problemele, încearcă să ne doboare, să distrugă fundaţia pe care o avem, iar noi, chiar dacă suntem oameni ai lui Dumnezeu, riscăm să ne prăbuşim, dacă nu veghem şi nu ne punem nădejdea în ajutorul şi în harul lui Dumnezeu!

Image result for crooked foundation pictures

Sfatul meu pentru noi toţi: profesori, pastori, tineri studenţi, dar şi simpli credincioşi este acesta: Fiţi atenţi la fundaţie! şi Dumnezeu să ne ajute la aceasta. Amin!

Pastor FLORIN CÎMPEAN,

Biserica Penticostală Philadelphia,

Chicago, SUA

 

Mesaj la aniversarea de 40 de ani a ITP Bucureşti