De Sarbatori: Spaima sau Speranta?
Craciun Fericit & La Multi Ani!
E iarasi sezon de Craciun. Stralucesc luminile, rasuna colinzile, bucatariile sunt pline cu bucate alese, miresme specifice ies din cuptor si prin hornul casei. Sub brazi artificiali sunt pachete naturale si inca mai zornaie masinile de incasat la magazinele impodobite frumos. De fapt, se aud notificari non-stop de la noile metode cu care ne cheltuim banii “applepay, googlepay, quickpay si square.” E nostalgie in aer, sarbatoare in atmosfera, bucurie si fericire in inima.
Si totusi, multimi de oameni traiesc cu frica in minti si inimi, fara bucurie, fara optimism, fara speranta. Disperarea este o stare de fapt alimentata de frica, teama, spaima din inimile oamenilor. Stresul este un fenomen de proportii endemice, iar depresia este epidemia erei digi-moderne.
Craciunul este insa o sarbatoarei a sperantei care ne face sa alegem intre Spaima si Speranta.
Disperarea este patria diavolului, poate de aceea, Dante in “Infernul” spunea ca pe poarta iadului scrie mare: “Lasati speranta toti cei care intrati aici.” Unde nu-i speranta, este IAD. Frica este poate cel mai prrofund uman sentiment, un sentiment pe care Dumnezeu nu l-a experimentat vreodata. Frica apartine univesului nostru interior, ne nastem cu ea. In general, medical si teologic vorbind, exista 3 tipuri de frica.
1. Frica Naturala – este un Instinct uman – raspuns fiziologic la circumstante si pericole. Este teama – un sentiment natural care face parte din sistemul nostru de auto-aparare. Un instinct de autoconservare. Sistemul nostru nervos raspunde la sentimentul fricii in mod extraordinar. Cind ajungem intr-o situatie periculoasa sistemul nervos raspunde involuntar in felul urmator: Creierul comanda singelui sa se deplaseze din sistemul digestiv in sistemul muscular cauzind cresterea muschilor pentru a putea lupta. Ochii se dilata pentru a avea o viziune periferala mai buna. Trupul elibereaza adrenalina care intensifica concentrarea noastra si genereaza energie suplimentara in caz ca trebuie sa luptam sau sa fugim. Este o teama sanatoasa, benefica, un sistem de protectie primit prin creatie. Frica de Domunul se produce la nivelul acesta.
2. Frica Nerealista – exprimata prin fobii pe care le dezvoltam. Este timiditate, frica cronica care ne tine in mediocritate. Este frica de nou, de a lua decizii, frica de schimbare, frica de pericole imaginare. Fiecare om are anumite fobii – frici de acest gen. O statistica recenta este sugestiva: 51% din oameni se tem de serpi, 40% se tem sa vorbeasca public, 37% se tem de inaltimi. 34% se tem de spatii mici, 27% se tem de paienjeni. 21% se tem de injectii, 20% se tem soareci, 18% se tem sa zboare, etc.
3. Frica Nerationala – exprimata prin spaima, groaza, teroare si panica. Aceasta stare ia forma fricii de viitor, de suferinta, de oameni, de faliment sau esec, de tradare, de cataclisme si accidente, de moarte si eternitate. Aceasta frica ii face pe oameni disperati.
Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului este infuzia de speranta intr-un univers de spaima. De fapt, in naratiunile nasterii, Speranta este un Copil nascut intr-o iesle care prin fragilitatea, inocenta, puritatea si divinitatea lui sta in contrast cu universul disperat in care a venit. Nu intamplator patru personaje din naratiunile nativitatii – Maria, Iosif, Zaharia si pastorii – primesc acest mesaj angelic “Nu te teme! – Nu va temeti!”. Un cardiolog faimos spunea: “Speranta este medicamentul pe care-l folosesc cel mai des. Speranta poate remedia aproape totul”. De fapt, Speranta nascuta intr-o iesle poate remedia Totul! Astfel, Craciunul ne invita sa tratam Spaima cu Speranta. Ce face de fapt Speranta?
Ne lumineaza Universul, Orizontul. Ne face frumosi, agreabili. Universul ciobanilor s-a luminat dintr-o data. Din bezna au ajuns la lumina. Din plictiseala la bucurie. Ieslea a devenit centrul luminos al universului. Locul cel mai intunecat a devenit cel mai stralucitor. Oamenii respinsi au devenit atragatori Speranta ne umple viata cu muzica, cu cantec.
Este Combustibil pentru Suflet.– ne face sa actionam, sa riscam, sa mergem mai departe, sa ne aventuram. Asa au facut magii. Sufletul tau nu este facut sa functioneze cu disperare, depresie, amaraciune, suparare, stress si spaima. Este creat sa functionseze cu speranta. Daca ai o masina nou nouta si nu pui combustibil, este inutila, iar daca pui in motorul masinii tale un alt combustibil decat cel specificat, motorul se gripeaza, se distruge, nu m-ai poate functiona. Sufletul nostru moare fara speranta si daca-l alimentam cu frica, se gripeaza. “O nadejde amanata, imbolnaveste inima, dar o dorinta implinita este un pom de viata” (Proverbe 13:12).
Ne transforma Circumstantele – Un copil schimba circumstantele, transforma vieti, rescrie istoria. Asa s-a intamplat cu Iosif si Maria si cu toate personajele din naratiunea nativitatii. Speranta te forteaza sa privesti spre viitor nu spre trecut. Iti deschide ochii sa vezi orizontul si sa mergi mai departe, sa iesi din circumstantele actuale si sa urci intr-o noua dimensiune. Robert Reisner a fost pilot in razboiul din Vietnam. Avionul lui a fost lovit si el a fost capturat. A fost torturat timp de 32 de zile. Timp de 7 ani a fost prizonier in Vietnam. Trei ani l-au tinut in izolare completa si in intuneric complet. Stiti ce inseamana asta? Inebunire. Cum a rezistat el? A desfacut scurgerea de la instalatia sanitara din celula si punandu-si fata in ea, a vazut o raza infima de lumina si cateva firisoare de iarba. Era ca o transfuzie zilnica de sange, o infuzie de speranta. “Incepeam fiercare zi cu fata in scurgerea aceea, rugandu-ma. A fost speranta mea si credinta in Dumnezeul meu care ma-u facut sa merg mai departe” spunea el. A fost eliberat si s-a pensionat ca general brigadier.
Ne face sa vorbim Profetic. Este cazul Mariei, al Elisavetei, al lui Zaharia si al lui Simeon. Speranta le-a schimbat limbajul. Au inceput sa vorbeasca poetic si profetic. Au inceput sa cante. Speranta ne schimba vocabularul de la Nu se poate, la Pot totul prin Christos care ma intareste!
Intr-un orasel din Tennessee a fost un baiat nascut din flori. De cand a fost foarte mic, toti l-au respins. Alti parinti nu-si lasau copiii sa se joace cu el. Auzea mereu oamenii vorbind pe la spate “Cine o fi tatal lui?” Era mereu singur si izolat, trist si respins, cuprins de rusine. Ii era frica sa stea printre oameni.
Pe cand avea 10-11 ani, de Craciun, s-a dus la biserica locala unde a venit un pastor nou care nu stia istoria si barfa. La finalul serviciului pastorul s-a dus sa dea mana cu oamenii. Cand baiatul a trecut pe langa el, pastorul a dat mana cu baiatul si l-a intrebat “Al cui fiu esti tu?” Ochii baiatului s-au umplut de lacrimi. Pastorul si-a dat seama ca ceva nu este in regula. Atunci a zis: “Baiete, stiu al cui fiu esti! Tu esti un fiu al lui Dumnezeu!” Baiatul acesta a luat personal cuvintele: “Acum stiu cine-i tatal meu.” Numele acelui copil era Ben Hooper. Mai tarziu a fost ales guvernator al statului Tennessee!
Daca esti cuprins de disperare si spaima, te invit sa primesti, sa respiri speranta. Cine n-are speranta in suflet, n-o s-o gaseasca sub pomul de Craciun. O sa ramai disperat, apasat, trist, nefericit, speriat. Dar azi poti sa gasesti speranta cand vii la Christos! De fapt, El a venit la tine. Ca sa ai acces la El, s-a nascut intr-o iesle. Ca sa nu mori cu pacatele tale in disperare si spaima, El a murit pentru tine. Ca sa ai speranta, El a inviat dintre cei morti. Speranta te face sa crezi. Au crezut Maria si Iosif, pastorii si Magii. Eu am decis sa cred. Cred ca Isus este Fiul lui Dumnezeu. Cred ca Isus s-a intrupat intr-o Fecioara. Cred ca s-a nascut intr-o iesle. Cred ca a trait pe pamant. Cred ca murit pe o Cruce. Cred ca a invitat din morti. Cred ca sta la dreapta Tatalui. Cred ca mi-a iertat pacatele si m-a mantuit. Cred ca Isus este cu mine. Cred ca vine iarasi. Cred ca voi petrece eternitatea cu El. Cred… ca la acest Craciun poti inlocui Spaima cu Speranta.
