Viata de Misionar: Peru

Dragii mei, va salut cu mult drag din Peru, dorindu-va un An Nou binecuvântat de Domnul.

După cum știți ultima ieșire din Monte Salvado a fost sub incidentul atacului celor din tribul Masko Piro, dar mulțumită lui Dumnezeu ne-am întors in sat după 3 săptămâni. Încet, viața de zi cu zi și-a reluat cursul. Copiii la școala, părinții la camp, la vânătoare și pescuit. Am reluat cursurile biblice, care incepeau mai mereu cu discuții despre ce s-a întâmplat și ce vor face dacă vor ataca din nou. Nu era greu sa înțelegi ca încă le era tare teama. De altfel, constant, fiecare din noi privea spre riu cercetând cu privirea pana departe, iar barca care se întorcea din recunoaștere era mereu așteptata cu infrigurare pentru a afla dacă s-au văzut urme prin apropiere.

Dar prin toate aceste situații Domnul a lucrat la inima lor. Au început sa se apropie mai mult de Cuvântul lui Dumnezeu sa primească învățătura cu o inima mai deschisă. Și Domnul a început sa lucreze printre ei, vindecând copii de febra, tuse și dureri de tot felul.

Intr-o seara a venit la studiu un bărbat tânăr pe nume Enoc. Se simțea rau. Mama lui a spus ca îl doare in piept foarte tare. Nu putea respira bine, nu putea ridica mâniile și nu mâncase nimic de 2 zile. Pentru ca el face parte dintre bărbații puternici ai satului nu a vrut sa spuna nimănui ca se simte rau. La plecare mama lui mi-a cerut o pastila contra durerii, așa am aflat ce se întâmpla. I-am spus ca nu am pastile dar pot sa ma rog. A acceptat puțin rușinat dar Domnul l-a vindecat pe loc. Durerea din piept a dispărut instantaneu, și-a ridicat mâinile și se uita foarte mirat. Nu-i venea sa creadă. Repeta mereu pot sa respir, pot sa respir. I-am spus ca el este sănătos acum in Numele lui Isus Cristos și ca acestea sunt semnele care ii insotesc pe cei care cred in Numele Lui și dacă va crede in El și își va da viața Lui așa cum cere EL, îl poate folosi la fel ca și pe mine spre slava Lui.

A 2 a zi Enoc a venit sa îmi spună ca se simte foarte bine, și ca vrea sa se împace cu Dumnezeu, de aceea dorește sa se căsătorească și sa se boteze împreuna cu soția lui care acum este in alt sat. I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru el și pentru credincioșia cu care își însoțeste Evanghelia.

Dumnezeu a lucrat și in alte privințe la inima lor. Cand m-am întors in sat înainte de a fi atacat și am intrat in casa unde locuisem înainte, am ramas foarte surprinsă. Casa era goală. Nu rămăsese in ea decât patul. Toate vasele butelia , aragazul, totul dispăruse și totul mirosea groaznic. Au locuit acolo cât timp am fost plecată împreuna cu găinile și papagalii.Totul era un dezastru. Impreuna cu Lidia am făcut curat și am primit cu împrumut farfurii și o cratiță. Mergand prin sat vedeam o parte din lucrurile mele prin alte case dar nu am spus nimic. Apoi am trecut cu toții prin ceea ce v-am povestit și a urmat evacuarea. Dar surpriza a fost și mai mare când m-am întors. Mi-au spus ca nu trebuie sa dorm in cort și ca pot sa stau in casa pana la următoarea ieșire. Se pare ca in timpul petrecut cu ei in acesta situație de criza le a dat mult de gândit, pentru ca acum casa era foarte curată , și nu știu cum, dar o mare parte din lucrurile pe care mi le-au luat a fost puse înapoi.

Ii multumesc Lui pentru înțelepciunea pe care am primit-o reusind sa nu ma arat suparata, astfel putind continua părtașia in Cuvântul Domnului.

Despre biserica pe care vrem sa o construim, după cum v-am spus, materialele sunt cumparate dar din cauza problemelor întâmpinate nu s-a putut începe. La adunarea generală a satului sa hotărât ca o vor începe in luna Martie-Aprilie, deoarece a început sezonul ploios și nu poate fi scos lemnul din jungla.

Acum am ieșit in Puerto Maldonado pentru reinoirea vizei anuale, și pregătirea pentru calatoria pe riul Manu cu bibliile și cutiile de cadouri de la Gran Aventura.

Lucrul acesta implica un volum foarte mare de lucru.Deoarece in ultima călătorie nu am avut cutiile cu cadouri conform vârstelor copiilor, am dus doar bibliile și caietele de studii, pentru partea de riu in care nu aveam nevoie de permis de intrare. Acum avem promisiuni ca la sosirea containarului vom avea prioritate in a alege cutiile conform listelor. Astfel cu ajutorul Domnului sper sa primim și permisul de a intra in Parcul Național la cele 4 comunități care trăiesc la limita sărăciei. Aceștia sunt din Tribul Maciquenga. In aceste comunități nu am reusit sa ajungem deoarece nu am avut materialul necesar. Acum 2 luni m-am întâlnit cu infirmierul din comunitatea Yomibato și mi-a spus ca 5 copii sub 2 ani au murit de foame. Sper sa fim o bucurie pentru acești oameni și copii ducând nu doar cadouri ci și Vestea Buna ca intr-o zi toate aceste suferințe se vor sfârși. Despre aceasta lucrare voi reveni cu informații mai precise imediat ce le voi avea complete.

La plecarea mea din sat, am lăsat pe fratele Teodoro împreuna cu soția sa se ocupe de intalnirile de rugăciune și studiu. Sa ne rugam ca Domnul sa ii dea râvna și pricepere sa facă lucrul acesta.

Între timp pastorul Julio împreuna cu soția sa Ester de la biserica Avivamiento Global Vizion din Cusco m-au chemat sa ii ajut in lucrarea pe care o fac cât timp ei vor fi plecați din oraș. Este o biserica care are servicii și in limba nativa Quechua.

Dragii mei inchei aducându-va câteva motive de rugăciune. Rugati-va, va rog,

– Pentru ca Domnul sa aducă unitate intre familiile din satul Monte Salvado

– Pentru ca cei din tribul Masko Piro sa vina in sat cu pace și sa se poată comunica cu ei de aproape.

– Pentru facilitarea obținerii permisului de intrare in Parcul Național Manu.

– Pentru resursele financiare a acestei călătorii.

– Pentru puterea și ungerea Duhului Sfânt in slujirea din orasul Cusco.

Domnul sa va binecuvanteze și sa va răsplătească pentru toate rugăciunile inaltate pentru mine și lucrarea din Peru, pentru susținere și încurajare.

Cu multă dragoste și prețuire in Domnul nostru Isus

Daniela Caidas

De Sarbatori: Spaima sau Speranta?

De Sarbatori: Spaima sau Speranta?

Craciun Fericit     &             La Multi Ani!

E iarasi sezon de Craciun. Stralucesc luminile, rasuna colinzile, bucatariile sunt pline cu bucate alese, miresme specifice ies din cuptor si prin hornul casei. Sub brazi artificiali sunt pachete naturale si inca mai zornaie masinile de incasat la magazinele impodobite frumos. De fapt, se aud notificari non-stop de la noile metode cu care ne cheltuim banii “applepay, googlepay, quickpay si square.” E nostalgie in aer, sarbatoare in atmosfera, bucurie si fericire in inima.
Si totusi, multimi de oameni traiesc cu frica in minti si inimi, fara bucurie, fara optimism, fara speranta. Disperarea este o stare de fapt alimentata de frica, teama, spaima din inimile oamenilor. Stresul este un fenomen de proportii endemice, iar depresia este epidemia erei digi-moderne.

Craciunul este insa o sarbatoarei a sperantei care ne face sa alegem intre Spaima si Speranta.

Disperarea este patria diavolului, poate de aceea, Dante in “Infernul” spunea ca pe poarta iadului scrie mare: “Lasati speranta toti cei care intrati aici.” Unde nu-i speranta, este IAD. Frica este poate cel mai prrofund uman sentiment, un sentiment pe care Dumnezeu nu l-a experimentat vreodata. Frica apartine univesului nostru interior, ne nastem cu ea. In general, medical si teologic vorbind, exista 3 tipuri de frica.
            1. Frica Naturala – este un Instinct uman – raspuns fiziologic la circumstante si pericole. Este teama – un sentiment natural care face parte din sistemul nostru de auto-aparare. Un instinct de autoconservare. Sistemul nostru nervos raspunde la sentimentul fricii in mod extraordinar. Cind ajungem intr-o situatie periculoasa sistemul nervos raspunde involuntar in felul urmator: Creierul comanda singelui sa se deplaseze din sistemul digestiv in sistemul muscular cauzind cresterea muschilor pentru a putea lupta. Ochii se dilata pentru a avea o viziune periferala mai buna. Trupul elibereaza adrenalina care intensifica concentrarea noastra si genereaza energie suplimentara in caz ca trebuie sa luptam sau sa fugim. Este o teama sanatoasa, benefica, un sistem de protectie primit prin creatie. Frica de Domunul se produce la nivelul acesta.
           2. Frica Nerealista – exprimata prin fobii pe care le dezvoltam. Este timiditate, frica cronica care ne tine in mediocritate. Este frica de nou, de a lua decizii, frica de schimbare, frica de pericole imaginare. Fiecare om are anumite fobii – frici de acest gen. O statistica recenta este sugestiva: 51% din oameni se tem de serpi, 40% se tem sa vorbeasca public, 37% se tem de inaltimi. 34% se tem de spatii mici, 27% se tem de paienjeni. 21% se tem de injectii, 20% se tem soareci, 18% se tem sa zboare, etc.
           3. Frica Nerationala – exprimata prin spaima, groaza, teroare si panica. Aceasta stare ia forma fricii de viitor, de suferinta, de oameni, de faliment sau esec, de tradare, de cataclisme si accidente, de moarte si eternitate. Aceasta frica ii face pe oameni disperati.
Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului este infuzia de speranta intr-un univers de spaima. De fapt, in naratiunile nasterii, Speranta este un Copil nascut intr-o iesle care prin fragilitatea, inocenta, puritatea si divinitatea lui sta in contrast cu universul disperat in care a venit. Nu intamplator patru personaje din naratiunile nativitatii – Maria, Iosif, Zaharia si pastorii – primesc acest mesaj angelic “Nu te teme! – Nu va temeti!”. Un cardiolog faimos spunea: “Speranta este medicamentul pe care-l folosesc cel mai des. Speranta poate remedia aproape totul”. De fapt, Speranta nascuta intr-o iesle poate remedia Totul! Astfel, Craciunul ne invita sa tratam Spaima cu Speranta. Ce face de fapt Speranta?

              Ne lumineaza Universul, Orizontul. Ne face frumosi, agreabili. Universul ciobanilor s-a luminat dintr-o data. Din bezna au ajuns la lumina. Din plictiseala la bucurie. Ieslea a devenit centrul luminos al universului. Locul cel mai intunecat a devenit cel mai stralucitor. Oamenii respinsi au devenit atragatori Speranta ne umple viata cu muzica, cu cantec.
            Este Combustibil pentru Suflet.– ne face sa actionam, sa riscam, sa mergem mai departe, sa ne aventuram. Asa au facut magii. Sufletul tau nu este facut sa functioneze cu disperare, depresie, amaraciune, suparare, stress si spaima. Este creat sa functionseze cu speranta. Daca ai o masina nou nouta si nu pui combustibil, este inutila, iar daca pui in motorul masinii tale un alt combustibil decat cel specificat, motorul se gripeaza, se distruge, nu m-ai poate functiona. Sufletul nostru moare fara speranta si daca-l alimentam cu frica, se gripeaza. “O nadejde amanata, imbolnaveste inima, dar o dorinta implinita este un pom de viata” (Proverbe 13:12).
             Ne transforma Circumstantele – Un copil schimba circumstantele, transforma vieti, rescrie istoria. Asa s-a intamplat cu Iosif si Maria si cu toate personajele din naratiunea nativitatii. Speranta te forteaza sa privesti spre viitor nu spre trecut. Iti deschide ochii sa vezi orizontul si sa mergi mai departe, sa iesi din circumstantele actuale si sa urci intr-o noua dimensiune. Robert Reisner a fost pilot in razboiul din Vietnam. Avionul lui a fost lovit si el a fost capturat. A fost torturat timp de 32 de zile. Timp de 7 ani a fost prizonier in Vietnam. Trei ani l-au tinut in izolare completa si in intuneric complet. Stiti ce inseamana asta? Inebunire. Cum a rezistat el? A desfacut scurgerea de la instalatia sanitara din celula si punandu-si fata in ea, a vazut o raza infima de lumina si cateva firisoare de iarba. Era ca o transfuzie zilnica de sange, o infuzie de speranta. “Incepeam fiercare zi cu fata in scurgerea aceea, rugandu-ma. A fost speranta mea si credinta in Dumnezeul meu care ma-u facut sa merg mai departe” spunea el. A fost eliberat si s-a pensionat ca general brigadier.
           Ne face sa vorbim Profetic. Este cazul Mariei, al Elisavetei, al lui Zaharia si al lui Simeon. Speranta le-a schimbat limbajul. Au inceput sa vorbeasca poetic si profetic. Au inceput sa cante. Speranta ne schimba vocabularul de la Nu se poate, la Pot totul prin Christos care ma intareste!
Intr-un orasel din Tennessee a fost un baiat nascut din flori. De cand a fost foarte mic, toti l-au respins. Alti parinti nu-si lasau copiii sa se joace cu el. Auzea mereu oamenii vorbind pe la spate “Cine o fi tatal lui?” Era mereu singur si izolat, trist si respins, cuprins de rusine. Ii era frica sa stea printre oameni.
Pe cand avea 10-11 ani, de Craciun, s-a dus la biserica locala unde a venit un pastor nou care nu stia istoria si barfa. La finalul serviciului pastorul s-a dus sa dea mana cu oamenii. Cand baiatul a trecut pe langa el, pastorul a dat mana cu baiatul si l-a intrebat “Al cui fiu esti tu?” Ochii baiatului s-au umplut de lacrimi. Pastorul si-a dat seama ca ceva nu este in regula. Atunci a zis: “Baiete, stiu al cui fiu esti! Tu esti un fiu al lui Dumnezeu!” Baiatul acesta a luat personal cuvintele: “Acum stiu cine-i tatal meu.” Numele acelui copil era Ben Hooper. Mai tarziu a fost ales guvernator al statului Tennessee!
Daca esti cuprins de disperare si spaima, te invit sa primesti, sa respiri speranta. Cine    n-are speranta in suflet, n-o s-o gaseasca sub pomul de Craciun. O sa ramai disperat, apasat, trist, nefericit, speriat. Dar azi poti sa gasesti speranta cand vii la Christos! De fapt, El a venit la tine. Ca sa ai acces la El, s-a nascut intr-o iesle. Ca sa nu mori cu pacatele tale in disperare si spaima, El a murit pentru tine. Ca sa ai speranta, El a inviat dintre cei morti. Speranta te face sa crezi. Au crezut Maria si Iosif, pastorii si Magii. Eu am decis sa cred. Cred ca Isus este Fiul lui Dumnezeu. Cred ca Isus s-a intrupat intr-o Fecioara. Cred ca s-a nascut intr-o iesle. Cred ca a trait pe pamant. Cred ca murit pe o Cruce. Cred ca a invitat din morti. Cred ca sta la dreapta Tatalui. Cred ca mi-a iertat pacatele si m-a mantuit. Cred ca Isus este cu mine. Cred ca vine iarasi. Cred ca voi petrece eternitatea cu El. Cred… ca la acest Craciun poti inlocui Spaima cu Speranta.

Misiunea: Mandat, Mesaj, Metoda

Misiunea: Mandat, Mesaj, Metoda

Traim intr-o perioda istorica de schimbari seismice, schimbari fara precedent din punct de vedere tehnologic, stiintific, medical, social, politic si religios. Schimbari paradigmatice care se produc la o viteza ametitoare. E greu sa tinem ritmul cu avalansa schimbarilor. Foarte adesea suntem coplesiti. Toate aceste schimbari afecteza modul in care facem Misiune. Cum se schimba Misiunea?

Cand discutam despre Misiunea Bisericii trebuie sa intelegem ca exista elemente invariabile – care nu se schimba -, si un element variabil, care este in continua schimbare. Revizitand celebrul pasaj misionar din Matei 28:16-20, e usor sa distingem elementele care nu se schimba. Care sunt elementele invariabile?

Mai intai, este Mandatarul – cel ce ne trimite in Misiune – care nu se schimba. Christos este imutabil in Autoritate (v. 18), in Scop (v. 19) si in Caracter (v. 20). El nu sufera mutatii genetice, tehnologice, ecologice, teologice, sociale si culturale. El nu experimenteaza evolutie, nici devolutie, El nu progreseaza, nici nu regreseaza. Intr-adevar, in El “nu este nici schimbare, nici umbra de mutare” (Iacov 1:17b), ci dimpotriva, “Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci” (Evrei 13:8). Deci, El nu se schimba, dar este Schimbarea de care lumea are nevoie.

In al doilea rand, este Mandatul pe care l-am primit de la Christos care ramane acelasi de-alungul existentei Bisericii. Mandatul este confirmat de planul, promisiunea si puterea penticostala conferite Bisericii prin Duhul Sfant (Fapte 1:8). Sunt patru verbe active care definesc acest mandat: duceti-va, faceti, botezati si invatati. Sunt patru verbe cardinale, fundamentale, nu un intreg dictionar. Usor de inteles, rapid de asimilat si posibil de practicat. Mandatul implica si patru substantive invariabile: lumea, neamuri (etnii) orice faptura si ucenici. Mandatul a fost si ramane imutabil.

In al treilea rand, este Mesajul, care este invariabil. Evanghelia, ce trebuie propovaduita, ramane mereu aceeasi. Persecutia, evolutia, saracia, bogatia, istoria, reforma, educatia, progresul, stiinta, societatea, guvernul, cultura, tehnologia, Biserica nu au voie sa schimbe mesajul. Nu este al nostru, ci al lui Christos. Este imuabil, imutabil, inalterabil, inerabil, indubitabil, inevitabil si inspirat. Noi doar trebuie sa indeplinim mandatul.

Exista insa un element variabil in misiune: Metoda. Cee ce este surpinzator este ca in timp ce Mandatarul ne-a dat Mandatul si Mesajul cu claritate si autoritate, cand ajungem la Metoda, la Cum? suntem lasati in incertitudine. Cum facem Misiune? este intrebarea fiecarei generatii, a fiecarei culturi, a fiecarei etape istorice. Metoda se schimba mereu, evolueza, se adapteaza, se ajusteaza si se inlocuieste. Acest lucru ne incurajeaza sa fim creativi, inventivi, flexibili, sa schimbam din mers metodele care nu lucreaza, sa adoptam metodologii noi care contribuie la indeplinirea mandatului si sa fim deschisi la calauzirea si inspiratia Duhului Sfant.

Gandind in acest fel, realizam ca schimbarile seismice pe care le experimentam, noile tehnologii si noile paradigme nu ne mai sperie, ci dimpotriva le percepem ca posibilitati uriase pentru indeplinirea mandatului conferit noua. Schimbarile incredibile de azi, deschid posibilitatea ca mandatul christic sa fie indeplinit, prin noi metode si posibilitati, in aceasta generatie. In loc sa ne sperie, sa ne paralizeze, vremea pe care o traim ar trebui sa ne energizeze pentru a indeplini Mandatul, astfel incat Mesajul sa ajunga la orice faptura si orice suflet pierdut sa fie salvat. Da, este posibil in generatia noastra!

Noi si Toti

Intr-o zi friguroasa de Ianuarie inghetat in Chicago, ne-am urcat pe un avion, zburand spre o destinatie mirifica. Nu e o vacanta in locuri exotice, ci o calatorie misionara in misterioasa Indie. Majoritatea vietii am trait intre majoritari, printre crestini, chiar daca multi nominali, printre caucazieni, ca sa nu spun albi, beneficiind de anumite privilegii majoritare. Obisnuinta noastra cu mediul in care traim ne creaza perceptia ca lumea, in general, e ca noi.

Ne-am urcat in avion, ne-am luat locurile, s-au inchis usile si in cateva minute pluteam lin la mii de metri inaltime. Am stat cu ochii inchisi ca un crestin veritabil si m-am rugat linistit de-abia miscand buzele. M-am rugat ca avionul sa ajunga la destinatie cu toti pasagerii la board, pentru siguranta in India, pentru cei ramasi acasa, pentru misionari si proiectele misionare, pentru persoanele cu care vom fi in contact in India. Mi-am deschis apoi ochi si m-am uitat curios in jur. Si dintr-o data, am avut o revelatie: Eu si sotia eram dintr-o data minoritari: marea majoritate aveau o religie diferita, o rasa diferita, haine diferite si desigur, …mirosuri diferite. Misionarul din mine si-a adus aminte ce am spus de-a atatea ori: misiunea este un mandat individual pentru fiecare credincios. Ce oportunitate pentru noi! Pana in India o sa-i evanghelizam pe toti si multi o sa-l primeasca pe Christos. Dupa aproape 24 de ore petrecute in 2 avioane si in aeropoarte am ajuns in sfarsit in Hyderabad, India. Am coborat din avion cu bagajele in maini si fara nici un snop. Au trecut primele 24 de ore si inca n-am evanghelizat pe nimeni! Nici o problema, India e imensa! Avem timp! Si intr-adevar India este imensa. Am pasit intr-un ocean de oameni diferiti si nemantuiti. In mintea noastra apasa greu mandatul “Duceţi-vă şi faceţi Ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Noi doi si ei toti! Multi! Fara numar! Parca mi s-a luat respiratia. Sunt pierdut intr-o multime de oameni care n-au auzit de Christos si realizez ca momentan nu pot face nimic. Si dintr-o data ma cuprinde disperarea.

Ma consolez cu gandul ca desi noi nu putem face mult, avem misionari aici. Si intr-adevar curand, ne intalnim cu misionarii romani, oameni frumosi, inteligenti, educati, dedicati si putin nebuni, nebuni pentru Christos. Alfel n-ar putea sa stea in India, Nepal, Blangadesh, Indonezia, Afghanistan, Kazasthan, China, Mongolia, Uzbekistan, Irak, etc. Pentru cateva zile am petrecut timp inestimabil impreuna, Am invatat sa ascult nu doar cuvintele lor, ci la inima si visele lor, la dragostea lor intrupata printre popoare. Am realizat iarasi ca mandatul misionar nu este expeditie bombastica, ci un plan dificil. Noi putini, ei multi. E posibil sa se infaptuiasca? Cu siguranta! Isus nu ne-a trimis sa facem convertiti ci Ucenici si Ucenicii nu se fac la duzina, nici la gramada, ci unul cate unul, in timp si cu dragoste, cu frangerea painii, cu lacrimi si rugaciuni, cu sacrificiu imens. Admiratia mea pentru misionari a crescut enorm cand am vazut umilinta lor, dedicarea lor, sacrificiul lor si dragostea lor pentru cei multi.

Dupa cateva zile, i-am lasat pe misionari fizic in urma, dar i-am luat pururi in inimile noastre. Am plecat cu un nou optimism spre Coimbatore, locul unde se afla orfelinatul de fete fondat de Dr. P.P. Job si care poarta numele si amprenta familiei Richard si Sabina Wurmbrand. Aici, in parteneriat cu Genesis Mission, am regasit acea oaza de crestinism in mijlocul unui desert spiritual. Vazind sutele de fete salvate din conditii mizere si chiar de la prostitutie si moarte, auzind cantecele lor vibrante care parca coboara din cer, observand ochii lor sclipind cu viata si vise, am realizat inca o data ca mandatul misionar e posibil. Nu duzina cu duzina, cruciada cu cruciada, tara cu tara, etnie cu etnie, ci persoana cu persoana. “Faceti Ucenici” fiinta dupa fiinta si in viitorul apropiat evanghelia va ajunge la fiecare “faptura”.

Saptamana noastra in India e la final. Suntem intr-un avion in imensul Mumbai, fostul Bombay. Suntem aici in mijlocul unei multimi de aproape un milliard si jumatate de oameni. Noi doi si ei multi! Miliarde! N-am convertit milioane, nici sute, nici zeci! N-am botezat pe nimeni. Am facut mici diferente ici si colo. Am turnat insa dragostea noastra in inimile misionarilor romani, a fetelor de la orfelinat si a lucratorilor care ingrijesc de ele. La plecare suntem mai entuziasmati decat la sosire!.

Suntem in avion, gata de plecare spre casa. “Puneti centurile de siguranta!”. Avionul se misca incet apoi pasarea asta de metal se ridica incet in aer. Ma rog iar, dar nu mai inchid ochii. Visez cu ochii deschisi. Ma rog si visez ca intr-o zi Christos va domni peste India, peste Asia, peste intreaga planeta. E mai mult decat un vis. E un plan care va deveni realitate.

Saptamana Mare

O poezie profunda cu valente poetice incredibile scrisa de un prieten vechi, pastorul Ticu Leontescu, unul din cei mai sensibili si profunzi poeti crestini.

Săptămâna Mare

 

Salcie-plângătoare –

Cel mai trist pelerin pe un asin călare –

profețea despre Ierusalim:

Ierusalim, Ierusalime, piatră peste piatră

nu vei mai fi niciodată!..

(Istoria lumii, cu război și pace,

concentrată în… șapte zile!)

……………………………………………………..

La Cina Pascală cu azimi și miel –

cununați împreună – eu, tu și… El.

Viața mea și moartea Lui –

logodite în taina… Cinei de Taină.

La Cina din urmă – toți împreună.

Mai departe, doar… Unul!

……………………………………………….

Câștig sau pagubă?

Zornăiră mirați în punga lui Iuda… arginții!

Sărutul trădării –

buze asmodee pe Chipul cel sfânt –

pecete spre mormânt.

 

Marii Preoți (Ana și Caiafa) –

un cult incult sfârșește în… ocult!

Cocoșul conștiinței, zilnic-l-aud cântând:

Fericiți, acei ce plâng...

O vulpe vicleană ș-un rege nerod –

Antipa Irod…

Între sfânt și lichea – cei cu cioara vopsită –

gloata urlând năucă:

Sfinții nu ne plac, nu sunt ca noi.

Baraba?, da!

Consensul absurd și urletul surd

au decis… răstignirea!

Să pară nevinovat, Ponțiu Pilat

doar mâinile și le-a spălat.

Conștiința, dacă-ți plânge,

n-o spăla cu apă, ci cu… sânge.

…………………………………………………..

Crucea?, un lemn nedemn

să-l poarte El. Și totuși!

Între păcat și Har, bornă de hotar –

Crucea din Calvar.

De-o parte și alta a Crucii –

cei doi tâlhari,… eu și tu!

 

De pe Cruce, o rugă-n agonie:

Eli, Eli, Lama Sabactani.

Vinerea Neagră.

Asfințea pe Calvar… Lumina Lumii!

Crinul din Vale, pe-a Golgotei culme –

Ceru-nmiresmând!

Îmbrățișând întreaga lume,

agoniza pe Cruce… Ultimul Adam!

Soarele s-a stins la zenit

iar Dumnezeu… pe Cruce!

Clopote plâng,

bocește din toacă… Vinerea Seacă!

Vinerea Neagră. Zvon de toacă

și straie cernite!

Între pământ și Cer, pe Cruce atârnat –

Șarpele de-aramă întru mântuire –

Hristos Cel răstignit!

Sabatic apus. Spre Locul Prea Sfânt –

catapeteasmă frântă – trupul lui Iisus.

Sfâșietoare simfonie –

dangăt de clopot în turla pustie!

………………………………………..

 

După trei zile și trei nopți, ș-o vizită-n Sheol,

Iisus a înviat din morți. Mormântu-i gol!

Mormântu-i gol, ca mai-nainte.

Sul stau giulgiile sfinte. Hristos e viu!

……………………………………………

De-atunci, în fiecare primăvară,

toți pomii înfloriți proclamă-n lung și-n lat:

Hristos a înviat. Adevărat c-anviat.

Ticu Leontescu

Craciunul – O Misiune Posibila

CRACIUNUL  – O MISIUNE POSIBILA

E iarasi Craciun. Anul a trecut cu o viteza uimitoare ingramadind in calendarul nostru eveniment dupa eveniment si  intilniri dupa intilniri care ne-au tinut ocupati, concentrati si parca nici n-am realizat ca a trecut timpul. Am crezut ca Decembrie, cu spiritul lui sarbatoresc, cu emotii si colinzi in atmosfera, o sa fie mai relaxant, timpul o sa aiba mai multa rabdare dind ocazia oamenilor sa-si redreseze ritmul trairii dupa aceasta cursa contra cronometru care a fost 2018.

Dar parca oamenii sunt si mai grabiti. Toti oamenii au o misiune clara de indeplinit in Decembrie. O responsabilitate misionara pluteste in aer. Parca s-a votat unanim ca Decembrie sa fie Luna Misiunii. Iata doar citeva din actiunile misionare pe care oamenii le indeplinesc cu devotament.

Misiunea Listelor. Odata cu apropierea sarbatorilor, oamenii muncesc din greu pe cimpul misionar facind liste diverse. Toti pregatesc lista prietenilor si cunoscutilor care trebuie sa primeasca o felicitare de sarbatori. Apoi pregatim lista celor care merita sa primeasca daruri. Urmatoarea lista este cea a celor invitati la petrecerea de Craciun si, apoi, lista celor neinvitati. Avem si o lista a celor care nu ne-au invitat la sarbatoarea lor, nu ne-au dat vreun cadou, si nici macar nu ne-au trimis o felicitare ieftina. O alta lista este incarcata cu produsele gurmande pe care trebuie sa le pregatim si hainele speciale de sarbatori cu care trebuie sa impresionam colindatorii. Oh, multi au o lista cu cei cu care vor colinda, cu cei pe care ii vor colinda si cu cei care trebuie evitati cu orice pret. In acest fel, mintea si inima devin fisiere unde stocam aceste liste, iar Craciunul devine sarbatoarea listelor.

Misiunea Cheltuielilor. Dupa ce am facut toate listele, dupa ce le-am revizuit si declarat finale, ne cuprinde pe toti ca niciodata febra cumparaturilor. Intreaga planeta devine un Wal-Mart planetar unde fiecare este un client  loial si nesatul de produsele oferite. In luna Decembrie cheltuim mai mult decit in orice luna. Incepem devreme: ne facem bugetul – pe care o sa-l depasim oricum, apoi pornim in aceasta aventura a cumparaturilor: cadouri, carduri, haine, decoratii, ornamente si alimente. Colinzi rasuna peste tot, sensibilizind cu nostalgie sufletele noastre. Zimbitori de profesie ne intimpina in orice magazin asigurindu-ne ca persoana noastra este cea mai importanta din univers. Parcarile sunt arhipline de masini de toate tipurile. Inauntru totul e in miscare, in parcare nimic nu se misca fiind aproape imposibil sa mai gasesti un loc. Tot mai multi insa isi fac cumparaturile in pijamale de pe tot mai dominantul net. Asadar, suntem intr-o misiune a cheltuielilor: ne cheltuim banii, energia, timpul, rabdarea si, in final, si bucuria.

Misiunea Petrecerii. Dupa ce am facut toate listele si am cheltuit tot, vine timpul petrecerii. Fiinte sociale fiind, ne place impreuna. Singuratatea ne sperie, ne inhiba si cautam sa o evitam. Craciunul este sarbatoarea familiei, a comunitatii, a prietenilor vechi sau de conjuctura, a veseliei, a noptilor albe de zapada sau nesomn, a darurilor care nu mai sunt o surpriza. Mesele bogate ne imbie cu arome speciale si ne atrag ca un magnet urias irezistibil. Adevarata ratiune a Craciunului s-a piedut printre decoratii, brazi, lumini, cadouri, bucate si vinuri alese. Oamenii se aduna la petrecere in jurul mesei, dar unii cu siguranta vor ajunge pe masa sau sub masa datorita aburilor alcoolici care li s-au urcat la cap.

Dupa ce au petrecut pina la epuizare, cei mai multi vor ofta usurati dupa sarbatori: misiune indeplinita. Dar se trezesc dupa sarbatori la realitate oameni cu suflet gol, deprimati, obositi, cu bani mai putini, cu dureri de cap mai multe, singuri, doar cu problemele pe care le-au avut tot anul si cu noile datorii pe care le-au facut cu ocazia sarbatorilor.

Tragedia este ca multi oameni nu inteleg ca sarbatoarea Craciunului este intr-adevar cel mai maret eveniment misionar. Acum sarbatorim intruparea Misionarului divin, Geneza misiunii divine prin pruncul nascut in Ieslea Betleemului.

Realitatea este ca totul a inceput cu o LISTA. Pe aceasta lista s-a scris rind pe rind numele fiecarui pacatos fara speranta, fiecarei fiinte nascuta vreodata pe pamint. Era lista lui Dumnezeu. Pentru fiecare fiinta el a vrut sa pregateasca un dar, darul vietii vesnice. Acest dar este cel mai costisitor din eternitate. Si astfel Dumnezeu a cheltuit iubirea sa pentru fiinta umana platind pretul prin viata Fiului Sau. Dumnezeu a cheltuit Totul.  Pentru aceasta El s-a facut unul dintre noi strabatind genunea care ne despartea de EL, devenind astfel Primul Misionar. Numele lui este Emanuel, Dumenzeu cu noi, deoarece El doreste sa petreaca timp cu fiinta noastra, El vrea sa petrecem eternitatea cu EL.

Dumnezeu ti-a scris Numele pe Lista lui, a Cheltuit totul pentru tine si doreste sa Petreci eternitatea cu El. Aceasta este esenta Craciunului si definitia misiunii. Aceasta este o misiune posibila de Craciun. Poti tu insuti crea o lista cu oameni in nevoi spirituale sau materiale, poti cheltui putina iubire si poti ajuta pe cineva sa petreaca sarbatorile cu Emanuel. Craciun Fericit!

Vreau sa Mor: Despre Ravagiile Depresiei

Un subiect care trebuie revizitat!

Ropenti

VREAU SA MOR! – DESPRE RAVAGIILE DEPRESIEI

Traim intr-o lume care inregistreaza nivele incredibile de stress. Ingrijorarea si stresul cuplate cu evenimente speciale din viata pot conduce o persoana pe marginea prapastiei emotionale, psihice si mentale. Fiinta umana este o fiinta emotionala si asa cum se exprima Arnold M. Ludwig, “fara emotii omul nu ar fi altceva decat un computer biologic”. Mintea si psihicul uman reprezinta mistere inca nedezlegate de stiinta.  Ca si pastor de suflete si consilier spiritual realizez nevoia de a adresa aceste conditii emotionale si psihice si de a diminua stigma sociala care le insoteste. De aceste stari emotionale nu sunt scutiti nici pastorii, liderii spirituali si misionarii. Pentru eficienta acestui articol prefer sa folosesc cuvantul “depresie”  si derivatele sale si nu cuvantul traditional romanesc “deprimare”.

Asadar, CE ESTE DEPRESIA (deprimarea)? CINE POATE FI DEPRESIONAT (deprimat)? POT CRESTINII FII DEPRESIONATI? Depresia este cea mai comuna si acuta…

View original post 1,067 more words