Craciunul – O Misiune Posibila

CRACIUNUL  – O MISIUNE POSIBILA

E iarasi Craciun. Anul a trecut cu o viteza uimitoare ingramadind in calendarul nostru eveniment dupa eveniment si  intilniri dupa intilniri care ne-au tinut ocupati, concentrati si parca nici n-am realizat ca a trecut timpul. Am crezut ca Decembrie, cu spiritul lui sarbatoresc, cu emotii si colinzi in atmosfera, o sa fie mai relaxant, timpul o sa aiba mai multa rabdare dind ocazia oamenilor sa-si redreseze ritmul trairii dupa aceasta cursa contra cronometru care a fost 2018.

Dar parca oamenii sunt si mai grabiti. Toti oamenii au o misiune clara de indeplinit in Decembrie. O responsabilitate misionara pluteste in aer. Parca s-a votat unanim ca Decembrie sa fie Luna Misiunii. Iata doar citeva din actiunile misionare pe care oamenii le indeplinesc cu devotament.

Misiunea Listelor. Odata cu apropierea sarbatorilor, oamenii muncesc din greu pe cimpul misionar facind liste diverse. Toti pregatesc lista prietenilor si cunoscutilor care trebuie sa primeasca o felicitare de sarbatori. Apoi pregatim lista celor care merita sa primeasca daruri. Urmatoarea lista este cea a celor invitati la petrecerea de Craciun si, apoi, lista celor neinvitati. Avem si o lista a celor care nu ne-au invitat la sarbatoarea lor, nu ne-au dat vreun cadou, si nici macar nu ne-au trimis o felicitare ieftina. O alta lista este incarcata cu produsele gurmande pe care trebuie sa le pregatim si hainele speciale de sarbatori cu care trebuie sa impresionam colindatorii. Oh, multi au o lista cu cei cu care vor colinda, cu cei pe care ii vor colinda si cu cei care trebuie evitati cu orice pret. In acest fel, mintea si inima devin fisiere unde stocam aceste liste, iar Craciunul devine sarbatoarea listelor.

Misiunea Cheltuielilor. Dupa ce am facut toate listele, dupa ce le-am revizuit si declarat finale, ne cuprinde pe toti ca niciodata febra cumparaturilor. Intreaga planeta devine un Wal-Mart planetar unde fiecare este un client  loial si nesatul de produsele oferite. In luna Decembrie cheltuim mai mult decit in orice luna. Incepem devreme: ne facem bugetul – pe care o sa-l depasim oricum, apoi pornim in aceasta aventura a cumparaturilor: cadouri, carduri, haine, decoratii, ornamente si alimente. Colinzi rasuna peste tot, sensibilizind cu nostalgie sufletele noastre. Zimbitori de profesie ne intimpina in orice magazin asigurindu-ne ca persoana noastra este cea mai importanta din univers. Parcarile sunt arhipline de masini de toate tipurile. Inauntru totul e in miscare, in parcare nimic nu se misca fiind aproape imposibil sa mai gasesti un loc. Tot mai multi insa isi fac cumparaturile in pijamale de pe tot mai dominantul net. Asadar, suntem intr-o misiune a cheltuielilor: ne cheltuim banii, energia, timpul, rabdarea si, in final, si bucuria.

Misiunea Petrecerii. Dupa ce am facut toate listele si am cheltuit tot, vine timpul petrecerii. Fiinte sociale fiind, ne place impreuna. Singuratatea ne sperie, ne inhiba si cautam sa o evitam. Craciunul este sarbatoarea familiei, a comunitatii, a prietenilor vechi sau de conjuctura, a veseliei, a noptilor albe de zapada sau nesomn, a darurilor care nu mai sunt o surpriza. Mesele bogate ne imbie cu arome speciale si ne atrag ca un magnet urias irezistibil. Adevarata ratiune a Craciunului s-a piedut printre decoratii, brazi, lumini, cadouri, bucate si vinuri alese. Oamenii se aduna la petrecere in jurul mesei, dar unii cu siguranta vor ajunge pe masa sau sub masa datorita aburilor alcoolici care li s-au urcat la cap.

Dupa ce au petrecut pina la epuizare, cei mai multi vor ofta usurati dupa sarbatori: misiune indeplinita. Dar se trezesc dupa sarbatori la realitate oameni cu suflet gol, deprimati, obositi, cu bani mai putini, cu dureri de cap mai multe, singuri, doar cu problemele pe care le-au avut tot anul si cu noile datorii pe care le-au facut cu ocazia sarbatorilor.

Tragedia este ca multi oameni nu inteleg ca sarbatoarea Craciunului este intr-adevar cel mai maret eveniment misionar. Acum sarbatorim intruparea Misionarului divin, Geneza misiunii divine prin pruncul nascut in Ieslea Betleemului.

Realitatea este ca totul a inceput cu o LISTA. Pe aceasta lista s-a scris rind pe rind numele fiecarui pacatos fara speranta, fiecarei fiinte nascuta vreodata pe pamint. Era lista lui Dumnezeu. Pentru fiecare fiinta el a vrut sa pregateasca un dar, darul vietii vesnice. Acest dar este cel mai costisitor din eternitate. Si astfel Dumnezeu a cheltuit iubirea sa pentru fiinta umana platind pretul prin viata Fiului Sau. Dumnezeu a cheltuit Totul.  Pentru aceasta El s-a facut unul dintre noi strabatind genunea care ne despartea de EL, devenind astfel Primul Misionar. Numele lui este Emanuel, Dumenzeu cu noi, deoarece El doreste sa petreaca timp cu fiinta noastra, El vrea sa petrecem eternitatea cu EL.

Dumnezeu ti-a scris Numele pe Lista lui, a Cheltuit totul pentru tine si doreste sa Petreci eternitatea cu El. Aceasta este esenta Craciunului si definitia misiunii. Aceasta este o misiune posibila de Craciun. Poti tu insuti crea o lista cu oameni in nevoi spirituale sau materiale, poti cheltui putina iubire si poti ajuta pe cineva sa petreaca sarbatorile cu Emanuel. Craciun Fericit!

Vreau sa Mor: Despre Ravagiile Depresiei

Un subiect care trebuie revizitat!

Ropenti

VREAU SA MOR! – DESPRE RAVAGIILE DEPRESIEI

Traim intr-o lume care inregistreaza nivele incredibile de stress. Ingrijorarea si stresul cuplate cu evenimente speciale din viata pot conduce o persoana pe marginea prapastiei emotionale, psihice si mentale. Fiinta umana este o fiinta emotionala si asa cum se exprima Arnold M. Ludwig, “fara emotii omul nu ar fi altceva decat un computer biologic”. Mintea si psihicul uman reprezinta mistere inca nedezlegate de stiinta.  Ca si pastor de suflete si consilier spiritual realizez nevoia de a adresa aceste conditii emotionale si psihice si de a diminua stigma sociala care le insoteste. De aceste stari emotionale nu sunt scutiti nici pastorii, liderii spirituali si misionarii. Pentru eficienta acestui articol prefer sa folosesc cuvantul “depresie”  si derivatele sale si nu cuvantul traditional romanesc “deprimare”.

Asadar, CE ESTE DEPRESIA (deprimarea)? CINE POATE FI DEPRESIONAT (deprimat)? POT CRESTINII FII DEPRESIONATI? Depresia este cea mai comuna si acuta…

View original post 1,067 more words

Da, fara Frica! Yes, without Fear!

Referendumul este Sambata si Duminica, 6 & 7 Octombrie.

Actele de identitate pe baza cărora se poate vota:

– pașaportul diplomatic,
– pașaportul diplomatic electronic;
– pașaportul de serviciu;
– pașaportul de serviciu electronic;
– pașaportul simplu;
– pașaportul simplu electronic;
– pașaportul simplu temporar;
– cartea de identitate;
– cartea de identitate provizorie;
– cartea electronică de identitate;
– buletinul de identitate;
– pașaportul simplu cu menționarea țării de domiciliu;
– pașaportul simplu electronic cu menționarea țării de domiciliu;
– pașaportul simplu temporar cu menționarea țării de domiciliu;

Pentru a putea vota, actele de identitate trebuie să fie valabile.

UPDATE. Anunţ privind organizarea referendumului pentru revizuirea Constituţiei României în perioada 6 şi 7 octombrie 2018

• Întrebarea supusă referendumului: „Sunteţi de acord cu Legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?”; alegătorii sunt chemaţi să răspundă cu „DA” sau „NU” la întrebarea înscrisă pe buletinul de vot.
• Obiectul supus referendumului: articolul 48 alin. (1) din Constituţie
– Legea de revizuire a Constituţiei adoptată de Parlament prevede că articolul 48 alin. (1) din Constituţie va avea următorul conţinut: “Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.
– Forma actuală a articolului 48 alin. (1) din Constituţie : ”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.
• Perioada de desfăşurare a referendumului: zilele de 6 şi 7 octombrie 2018.
• Orarul secţiei de votare: în ziua de sâmbătă, 6 octombrie 2018, între orele 7.00 şi 21.00, ora locală şi în ziua de duminică, 7 octombrie 2018, între orele 7.00 şi 21.00, ora locală.
• Cine îşi poate exercita dreptul la vot în străinătate: toţi cetăţenii români cu vârsta de peste 18 ani, împliniţi inclusiv în ziua referendumului, cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, precum şi cei cu domiciliul/reşedinţa în România, aflaţi la momentul referendumului în străinătate.
• Cine nu își poate exercita dreptul la vot în străinătate: cetăţenii români puşi sub interdicţie printr-o hotărâre judecătorească definitivă, precum şi cei lipsiţi de dreptul de a alege, ca urmare a unei condamnări definitive.
• Cum se poate exercita dreptul la vot: la orice secţie de votare organizată în străinătate. La referendumul de revizuire a Constituţiei din 6-7 octombrie 2018 nu se poate vota prin corespondenţă şi nici prin intermediul urnei mobile.
• Ministerul Afacerilor Externe recomandă tuturor cetățenilor români cu documente românești expirate, pierdute sau furate să-și reînnoiască/preschimbe din timp documentele cu care pot vota.
• Fiecare alegător își exprimă votul personal.
• Votul multiplu este interzis.
• Exercitarea votului în numele altui alegător este interzisă.
• Votul exercitat în cadrul referendumului este secret.
• Orice control asupra modului în care votează un alegător este interzis.
• Participarea cetățenilor la referendum se face pe baza liberului consimțământ al acestora.
• Nimeni nu are dreptul de a exercita presiuni asupra unui alegător pentru a-l determina pe acesta să participe sau să nu participe la referendum.
Mai multe detalii privind numărul secțiilor de votare care vor fi organizate pe teritoriul Statelor Unite ale Americii și adresele acestora, precum și alte informații de interes privind organizarea referendumului, vor fi făcute publice în perioada imediat următoare.

http://washington.mae.ro/local-news/1817

Pledoarie pentru Familie

CREDINTA TRANSFORMA CULTURA: FAMILIA

(articol publicat in Tribuna Romaneasca)

Romania a intrat in febra referendumului pro-familie traditionala. Un moment istoric, paradigmatic. Eu un razboi cultural. Cultura anihileaza Credinta sau Credinta transforma Cultura. Nu e ceva nou, e o lupta care se repeta in istorie. In prezent, studiez una din cele mai interesante carti ale Bibliei, cartea lui Daniel, pregatind o serie de mesaje/prelegeri sub titul “Credinta Transforma Cultura.” Daniel e o carte cu imense valente teologice, eshatologice, semantice, istorice, sociale si profetice. Desi este o carte scrisa in perioada exilului babilonian, ea ofera incredibile descriptii ale societatii contemporane. Ea descrie credinta asediata de cultura. Valorile biblice inlocuite cu valorile preponderente ale culturii. Pentru context, naratiunea cartii prezinta drama unui grup de tineri evrei, dintre care cel mai cunoscut este Daniel, rapiti pur si simplu din familiile sanatoase in care s-au nascut in Ierusalim si exilati in Babilon, centrul cultural si politic al lumii de atunci. In timp ce ei, repurteaza un succes extraordinar,  acesti tineri traiesc o drama tacuta la ca care au fost expusi de cultura care i-a emancipat. Povestea nescrisa a cartii Daniel este cea a familiei. Care este drama acestor tineri geniali? Sunt doua aspecte. Primul, acesti adolescenti sunt rapiti din familiile lor, separati de parinti din punct de vedere geografic, emotional, religios, educational si cultural. Ei, de fapt devin proprietatea statului, tineri fara parinti, fara familie. Statul investeste in ei, ii pregateste pentru diferite roluri subserviente. Statul le schimba identitatea si le confera noi nume.

Cultura de atunci a facut cateva lucruri fundamentale: i-a educat, i-a indoctrinat, i-a format, i-a conformat si i-a controlat. In acesti parametri, acesti tineri au avut un success extraordinar, succes tolerat de imperiu. Ei au devenit astfel oamenii sistemului. Exista si un al doilea aspect legat de familie. Nu numai ca au fost separati de familiile lor, dar, de asemenea, li s-a negat posibilitatea formarii unei familii. Le-a fost luat potentialul perpetuarii, a reproducerii. Acesti tineri au fost facuti eunuci (fameni), adica, simplu, au fost castrati, de-masculinizati, pentru a nu putea forma familii sanatoase. Cand familia se dezintegreaza o natiune colapseaza, devine extincta. “Prima veriga a societatii este casatoria”, spunea Cicero. De fapt, istoric vorbind, atunci cand imperiile civilizatiei umane au interferat cu idea de familie decaderea lor a fost foarte aproape.

In aceasta era istorica suntem in acel moment in care exista un razboi cultural impotriva familiei. Realtitatea este ca e un razboi aproape peirdut. Mai sunt putine oportunitati. De aceea referendumul din Romania este atat de crucial.

Pentru succesul societatii umane, Dumnezeu a creat familia: Un barbat, o femeie si copii. Asta-i definitia Lui. O formula care a avut success mii de ani. De ce familia este atat de importanta in planul lui Dumnezeu?

O sa mentionez cateva motive simple:

Familia ofera cel mai bun cadru pentru formarea de relatii interumane sanatoase. De fapt este singurul loc. Aici incep relatiile cu raportare corecta intre genuri, intre generatii si intre temperamente diferite. Cei care sufera relational in general au avut o familie disfunctionala in care relatiile nu s-au format natural si sanatos.

Familia ofera cel mai propice climat pentru copii. Orice copil are dreptul la o familie normala. Un tata si o mama. Sunt diferite studii stiintifice care demonstreaza beneficiile unei familii traditionale pentru copii, dar nici macar nu am avea nevoie de studii sociologice, psihologice, medicale care sa ateste acest adevar. E intelepciune populara, experienta umana verificata prin milenii de istorie.

Familia asigura supravietuirea rasei umane. Realitatea este ca rasa umana se poate reproduce natural in perpetuitate doare prin relatiile heterogene, dintre un barbat si o femeie, si nu homogene. Si Dumnezeu a ales ca acest lucru sa aiba loc in cadrul familiei.

Familia este epicentrul fundamental al civilizatiei. Inainte sa existe guverne, societati dezvolatate, sisteme economice, universitati si institutii, a existat familia, ca celula primare a civilizatiei umane. Nu ar exista civilizatie fara familie.

In final, familia este, spiritual vorbind, canalul prin care curge binecuvantarea, favoare divina (Exodus 20:6).

Aceste lucruri au fost universal acceptate timp de milenii. Doar in timpuri recente, familia este ostracizata societal, politic si juridic. Dezintegrarea familiei nu s-a produs instantaneu, ci procesual prin diferite etape.

Care sunt fortele care au condus aici? Din nou, o sa mentionez cateva fenomene care ne-au condus in acest moment in istorie. Primul, este Proliferarea Divortului. De-alungul istoriei, in diferite culturi si religii, divortul a reprezentat o stigma sociala. Secolul 20 a fost perioada in care divortul a devenit epidemie sociala, in special, in lumea dezvolatata. Astfel casatoria nu mai era un legamant de viata, ci un contract temporar care venea cu clauze de terminare. Au fost multi factori care au condus la aceasta stare, printre care si noua atitudine indulgenta a bisericii fata de divort. Al doilea fenomen este Proliferarea Avortului. In istorie au existat avorturi si incercari de avort, dar cazul Roe vs Wade (1973) in SUA a facut din avort politica de stat, inginerie sociala. Se estimeaza ca doar in America s-au produs peste 60 de milioane de avorturi, in intreaga lume, peste 1,5 miliarde de copii au fost avortati. Dupa revolutie, Romania a devenit o campioana europeana a avorturilor (22 milioane). Imaginati-va ce presiune asupra familiei acest fenomen. Al treilea fenomen este Proliferarea Coabitarii. Emergenta uniunilor civile au oferit cuplurilor beneficii care au fost rezervate familiei, astfel ca in tarile “civilizate” cuplurile au incetat sa se casatoreasca, sa mai formeze familii traditionale. Al patrulea fenomen este Emergenta Feminismului Militant. Crestinismul, in general, a redat demnitatea femeii, iar Biserica a fost un loc unde femeile au gasit emancipare spirituala, sociala, emotionala si chiar politica. In Christos, barbatul si femeia sunt egali desi indeplinesc roluri diferite. Dar in ultimul secol, forte ultra militante au confiscat idea de feminism, creind o miscare retrograda, extremista, anti-familie, anti-barbati, anti-Credinta si anti-valori iudeo crestine. Feminismul militant are o influenta nociva si distructiva asupra familiei.

Urmatorul fenomen este Ingradirea drepturilor Parentale. In ultimii ani guvernele si institutiile guvernamentale si-au arogat tot mai multe drepturi si autoritate asupra copiilor. Suntem aproape in situatia in care guvernul se erijeaza in proprietar al copiilor, iar parintii ii au doar in custodie. Cazul Bodnariu si multe altele ilustreaza exact acest fenomen.

Ultimul fenomen este Redefinirea Radicala Familiei. In ultimii anii, aceasta agenda a devenit extrem de agresiva si activista. Legalizarea casatoriei homosexuale, expansiunea incredibila a diferitelor tipuri si litere LGBTQ…, transgenderismul si persecutia familiei traditionale ne-a adus in acesta situatie care pare aproape ireversibila. A fost o agenda de lunga durata care a fost urmarita cu consecventa, folosind toate parghiile posibile si resurse extraordinare.

In acest kairos, moment istoric si divin, ce putem face noi? Sunt cateva lucruri pe care crestinii adevarati trebuie sa le faca. Iata 3 dintre lucruri:

1.     Formarea de familii sanatoase. In ochii lui Dumnezeu, casatoria este sacra si este canalul prin care Dumnezeu da binecuvantare. Cum au supravietuit evreii in exil? Dumnezeu le-a poruncit sa formeze familii (Ieremia 29:5-6). Drama tarilor europene consta in faptul ca nu se mai casatoresc sau se casatoresc tarziu, nu mai au copii si, in consecinta, populatii intregi devin extincte. Multe tari europene au gasit solutie la acesta situatie disperata in imigratia masiva. Crestinii trebuie sa formeze familii sanatoase. De fapt, cea mai buna reclama pentru familie este o familie sanatoasa si fericita.

2.     Celebrarea Familiei. Ca si comunitati si Biserici, noi trebuie sa  sarbatorim familia, s-o apreciem, sa investim in familie, sa o cultivam si sa cream cadrul dezvolarii ei. Celebreaza familia, vorbeste bine despre ea, lucrand astfel la afirmarea familiei.

3.     In final, este vremea sa Luptam pentru Familie (Neemia 14:14). Acesta e ceasul astral al familiei. Nu putem sta in expectativa, nu putem ramane pasivi si indiferenti, fricosi si descurajati. E vreme de razboi. Nu este o lupta violenta. Crestinii nu cred in violenta. Dar trebuie sa luptam Spiritual. Ne rugam pentru familie mai mult ca oricand. Investim in spiritualitatea familiei. Trebuie sa ne luptam Social. Sa promovam familia si valorile noastre. E vremea sa afirmam valoarea familiei cu curaj, neitimidati de presiunile sociala. Trebuie sa luptam si Economic, investindu-ne financiar in ceea ce credem. In final, trebuie sa luptam si Legal. Sunt momente in care trebuie sa ne aparam drepturile Legal. De fapt, toate victoriile fortelor anti-familie au fost castigate prin litigare juridica, nu prin vointa populara. Prima si cea mai simpla lupta legala este insa votul personal. Acum e timpul sa votam ceea ce credem. Tu ce sustii? Eu sustin Familia!

Dupa 50 de Ani: Conventia Incotro?

Dupa 50 de ani: Conventia Incotro?

 

Conventie este un cuvant mare! Inseamna de obicei un acord intre natiuni si institutii sau o adunare festiva a unor oameni mari care au interese comune, dar este si un mod de a organiza activitati. Nu stiu daca la prima Conventie a Bisericilor Penticostale din America de Nord, credinciosii adunati la Detroit au folosit acest cuvant pretentios. Posibil ca nu era inca in vocabularul lor.  Dar un lucru e clar: ceea ce a inceput mic este acum, dupa 50 de ani, mare. E Jubileu Penticostal in America – SUA si Canda. Este acum o adevarata Conventie! S-or fi gandit ei, primii participanti, ca acel mic eveniment o sa reziste 50 de ani si o sa creasca exponential?  50 de ani este o perioada lunga de timp si probabil ca nimeni n-a facut pronosticuri. Sincer, mi-ar fi placut sa particip la acea prima Conventie, dar realitatea este ca nici macar nu eram nascut atunci.

M-am gandit serios la catalistul care i-a adus pe acei primii oameni impreuna. Ce au avut acei Penticostali revolutionari care au evadat din spatelei cortinei de fier si s-au transplantat intr-o noua tara, unde nu ne-aparat curgea lapte si miere, dar cel putin oferea o abudenta de lapte, miere si libertate?

Ce au avut ei, primii Conventionisti? Cred ca in primul rand, au avut Dor. Dor de tara, dor de cei dragi, dor de limba, dorul de a se inchina in prezenta lui Dumnezeu impreuna. Le-a fost dor sa fie cu-ai lor. Dar cred ca au avut si Frica. Frica de necunoscut, singuratate, de izolare, frica de aceasta caldare multiculturala care topeste identitati si culturi. Ce o sa faca ei cu familiile lor, cu copiii lor, cu bisericile lor? Au venit impreuna pentru a-si risipi frica, pentru a auzi ceva care sa le de-a speranta, sa le mareasca credinta. Probabil ca au sosit cu frica si au plecat cu speranta.

Acesti Penticostali au avut si Viziune. Au inteles ca traind in izolare si parohialism isi vor pierde identitatea. Ca relatiile vor produce unitate, iar unitatea e o marca a maturitatii. Au realizat ca singuri nu vor rezista, ca impreuna vor putea face lucruri mai mari.

In final, cred ca ei, primii Convetionisti, au avut un Spirit Sarbatoresc. Au inteles ca Scriptura e plina de sarbatori si evenimente. Au inteles ca painea franta la masa partasiei este mai gustoasa, iar cantarea cantata cu altii e mai duioasa. Au priceput ca o sarbatoare de acest gen produce emotii si sentimente unice, creeaza amintiri de neuitat si consemneaza istorie. Au simtim in inima lor ca sentimentele si amintirile produc apartenenta si identitate.

Probabil ca au fost si alte motive catalizatoare, dar e clar, de 50 de ani penticostalii continua sa vina impreuna la sarbatoare anuala a Bisericilor penticostale care este, asa cum se stie, cel mai mare eveniment anual romanesc din disaspora.

Prima Conventie la care am participat a fost in 1996 in Phoenix. Imi amintesc emotiile acelui eveniment, uimirea de a vedea mii de credinciosi impreuna, surpriza locului excelent in care conventia a avut loc. De atunci revin de fiecare data cu emotie, cu asteptari si cu amintiri.

Acum la Jubileu, e normal sa ne intrebam Ce binecuvantari a adus Conventia comunitatii noastre penticostale? Personal, pastor coordinator a doua conventii (2004, 2011), cred ca Conventia a avut multe contributii, dar cele mai evidente pentru mine sunt trei. Prima este Consolidarea Identitatii noastre penticostale prin partasie, relationare si afirmare. Ne-a consolidat nu doar identitatea nationala, ci si pe cea spirituala. Identitatea produce Unitatea. A doua mare contributie este creearea unui Climat de Excelenta. Am inceput sa intelegem ca Dumnezeu merita ce este mai bun si, este clar ,ca de la an la an organizarea este mai buna, muzica este de mai mare calitate, predicarea este la inaltime si inchinarea este inaltatoare. A creat si acea emulatie – competitie pozitiva – intre Biserici, pastori, lideri, conducand astfel la ridicarea stachetei organizatorice si spirituale la Conventie si apoi la nivel local. In final, conventia inspira un Sens al Scopului si Misiunii. La fiecare Conventie realizam ca noi ca si comunitate Romano-Americana, n-am ajuns la intamplare aici, nu am fost binecuvantati cu resurse, talente si potential doar pentru uz intern, ci ca avem un scop, o Misiune dincolo de granitele propriei culturi.

Totusi, la 50 de ani, trebuie, de asemenea, sa ne intrebam Va mai rezista Convetia? Pentru cati ani vom avea Conventia? Merita sa m-ai mergem la Conventie? In timp ce eu ma duc cu bucurie la Conventie, oare copii mei vor continua sa participe? Sincer, e greu de raspuns. Ce va afecta viitorul Conventiei? Costurile exorbitante? Lipsa de interes a credinciosilor sau a pastorilor? Precedente istorice? O comunitate in tranzitie culturala si generationala? Nu detin toate raspunsurile si nici nu vreau sa fac pronosticuri gratuite. Dar cred ca acest eveniment va continua peste ani daca vom crea Dor, Nevoie de Apartenenta, Viziune si Celebrare. Si cum vom realiza aceste lucruri in genereatia aceasta? Personal cred ca sunt cateva lucruri imperative. Primul este  Cultivarea Spiritualitatii – conventia trebuie sa ofere o experienta spirituala intensa, si nu politica bisericeasca evidenta. Al doilea, Conventia trebuie sa fie Relevanta si acest lucru este posibil prin creativitate. Sa nu uitam ca noi slujim unui Dumnezeu Creator. El face lucruri frumoase si atractive. Noi doar trebuie sa-l imitam pe El. Al treilea, Organizarea dinamica a Conventiei. Servicii interminabile si plictisitoare ucid spiritul de sarbatoare si obosesc atat trupul cat si sufletul. Conventia trebuie sa fie o experienta unica, dinamica, exploziva. Aceasta va crea dorul de Conventie. Al patrulea, un Scop clar al Conventiei care va crea un sens de Misiune si influenta. In final, Un Plan de Succesiune va ajuta conventia sa ajunga la Centenar, daca Domnul nu vine inca. Succesiunea se va produce inevitabil. Dar este un lucru sa imbatranim si sa fim fortati sa o predam, si alt lucru sa planificam o tranzitie generationala care are implicatii culturale, lingvistice, teologice si ecclesiale.

La Jubileu, sarbatorim bunatatea lui Dumnezeu timp de 50 de ani, dar in acelasi timp, privim prin credinta in viitor, anticipand credinciosia lui Dumnezeu. E clar, Conventia depinde de Dumnezeu…, dar si de noi. Si pentru ca depinde si de noi intrebarea este Ce vom face cu Conventia? Dupa 50 de ani, Conventia Incotro?

Geamanul lui Toma: Ce se intampla cand tu nu esti la Biserica?

Hristos a Inviat! E iar Sarbatoarea Pastelui. Cei mai multi se grabesc acum sa raspunda pios, “Adevarat, a Inviat!” Prea putini mai sunt cei care vor raspunde cu “Am fost informat” sau “Nu stiu, nu l-am vazut!” Au trecut acele vremuri intunecoase. Multi insa dintre cei care se saluta reverentios de Paste n-au mai fost la Biserica de la Craciun. Sau de la Pastele trecut. Sau poate de la vreun eveniment personal: nunta, botez, inmormantare, etc. Participarea la Biserica a scazut vertiginous in ultimele decenii. A ajuns la nivele inspaimantatoare in Europa civilizata, iar America evlavioasa urmeaza acelasi curs. Bine ca centrul gravitational al crestinismului s-a mutat din emisfera nordica in cea sudica, unde Biserica creste rapid, iar participarea este masiva. Ilustrativ este faptul ca 2% din rusi participa la Biserica frecvent, dar 89% din Nigerieni o fac constant. Totusi, absenta de la Biserica nu este un fenomen nou. De fapt, la Prima Inviere, din 11 ucenici, unul a lipsit. 11, ca Iuda nu mai era. Toma este adesea etichetat ca Toma Necredinciosul cam pe nedrept. Mai bine ar merge Toma Absentul. Si sa nu uitam ca Toma se mai numea si Geamanul. Implicatia este a avea un geaman despre care nu stim nimic. Dar geamanul lui Toma sunt eu si tu cand absentam de la Biserica. Lipsim. Ne indoim. Cartim!

De ce trebuie sa participe crestinul frecvent la Biserica? Pentru ca altfel nu-i crestin!. Asta-i cam dura, dar adevarata. Putem da si niste motive mai generale. Unu, trebuie mergi la Biserica pentru ca este porunca lui Dumnezeu sa tinem ziua de odihna pentru trup si sa cultivam spiritul nostru. Doi, pentru ca Isus Christos a mers la Biserica. Nu pierdea ocazia sa fie ba la sinagoga, ba la la templu, dar intotdeauna cu familia lui spirituala. Trei, trebuie sa mergi la Biserica pentru ca este un exemplu bun de urmat pentru copiii tai si pentru cei din jur. Patru, s-ar putea sa te simti vinovat daca nu mergi. Cinci, este foarte important sa participi la Biserica pentru beneficiul tau personal. Lista ar putea continua, insa aici am vrut sa ajung. Care sunt beneficiile? Care este influenta? Ce inseamna absenta ta? Puneti intrebarea asta simpla: ce se intampla cand tu nu esti la Biserica? Vreau sa-ti dau cateva raspunsuri directe.

Pierzi oportunitati spirituale personale immense. Toma nu trebuia sa fie acolo pentru Isus. Christos nu avea nevoie de Toma. Toma avea nevoie de Isus. Cand vii la Biserica in primul rand vi pentru sufletul tau. Pentru beneficiul tau personal. Uite ce-a pierdut Toma: v. 22 “a suflat peste ei si le-a zis: Luati Duh!”. Scriptura nu ne mai spune ca Isus ar fi repetat aceasta dispensare de duh atunci cand Toma a fost present. Sufletul tau are nevoie sa vii sa te rogi cu fratii si surorile tale, sa canti cu ei, sa te rogi cu ei, sa asculti cu ei. Adevarul este ca ‘slujba de la care lipsesti, este slujba de care ai nevoie” cum spunea cineva.

Dezvolti obiceiuri lumesti, nespirituale. Te obisnuiesti sa nu participi. Uite, asta spune Biblia la Evrei 10:25 “Să nu părăsim adunarea noastră (Biserica noastra), cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atît mai mult, cu cît vedeţi că ziua se apropie”. Gasim scuze serioase sa nu venim, scuze care devin explicatii logice si apoi obiceiuri teribile. Lucrurile negative, obiceiurile rele pe care le avem nu le-am invatat cand am fost la Biserica, ci atunci cand nu am fost. Cand am fost in alta parte. Cine are vicii nu le-a invatat la Biserica. Oamenii nu invata sa bea, sa fumeze, sa se drogheze, sa barfeasca, sa curveasca, sa judece, sa injure in Biserica, ci in afara ei.

Devi o persoana negativista. Toma devine negativist, indoielnic, critic. El nu crede pana nu vede, pana nu pipae. Se indoieste de grup si se indoieste de Isus. Am descoperit adesea ca cei mai mari critici ai bisericii, a slujbelor, a activitatilor spirituale sunt tocmai cei care sunt absenti si nu se implica. Spun unii ca Biserica e moarta, slujbele seci, credinciosii sunt ipocriti, clericii sunt corupti. Imi sta pe limba intrebarea “Voi de unde stiti, ca n-ati mai fost de mult timp la Biserica?”

Cand nu participi, faci Lucrarea Domnului sa sufere. Slujirea este afectata. Trupul lui Christos are nevoie de tine. Fanfara are nevoie de tine, Corul are nevoie de tine. Grupul din care faci parte are nevoie de tine. Scoala duminicala are nevoie de tine, echipa de usierii are nevoie de tine. Biserica are nevoie de participarea ta fizica, vorba apostolului Pavel, “pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca (Romani 12:1)”. Nu fi cu noi doar in duh, sau pe internet, vino cu noi in trup. Vrem sa dam mana cu tine, sa te privim in ochi si sa ne rugam impreuna. Biserica are nevoie de implicarea ta spirituala si chiar de sprijinul tau financiar. In plus, absenta ta ne demoralizeaza. Ne pare rau ca nu esti cu noi si ne intrebam ce ti-am gresit. Ce-am putea sa facem sa sa-ti recastigam increderea. Chiar mai grav, absenteismul de la Biserica este molipsitor. Mai sunt si alti care o sa-ti urmeze curand exemplul. Daca tu nu vii de ce sa vina si ei. Cand nu esti aici, Trupul lui Christos sufera!

In final, cand nu partici frecvent la Biserica, esti in pericol sa cazi de la Credinta. Sa devi un apostat. Te racesti, devi caldicel. Te stingi, moare totul in tine. Nu te mai umpli de Duh. Nu te mai rogi, nu mai poti canta. Nu mai ai gandire spirituala. Nu te mai mustra constiinta si traiesti in izolare spirituala cu identitatea si asigurarea falsa ca esti si tu crestin. Traiesti ca lumea, dar esti crestin. Devi astfel o statistica a Crestinismului nominal. Ai numele, dar nu si practica. Si asta e drama Crestinismului: e plin de crestini apostati, de neo-pagani crestini. Nu vrem sa ti se intample asta. De aceea, te asteptam la Biserica din nou. Vrem sa dam mana cu tine, sa-ti dam o imbratisare. Sa ne rugam si sa cantam impreuna. Sa ascultam evanghelia, si de ce nu, sa frangem painea impreuna. Ne lipsesti tare mult. Fara tine suntem mai slabi si mai saraci spiritual. Toma a invatat lectia. A stiut ca atunci cand se aduna credinciosii, vine si Isus. Si El nu vine cu mana goala, Ne da pace, bucurie, Duh Sfant si har. E vremea sa mergi la Biserica! Adevarat, A Inviat!

 

Gloria Unui Stergar

Sarbatoarea Pastelui este o sarbatoare sobra si profunda, o sarbatoare care ar trebui sa ne faca mai reflectivi, mai meditativi. E greu insa sa fim meditativi intr-o perioada cand traim intr-o lume virtuala unde suntem bombardati cu informatii, cu imagini, cu notificari continue si cu “like-uri” care ne spun cat de populari suntem. Exista o goana dupa popularitate, dupa glorie, o glorie falsa si desarta.

Din acest univers social si virtual, e sanatos sa ne intoarcem in universul biblic ca sa ne tratam de “socialita”.

Exista un episod in Evanghelia dupa Ioan care este intotdeuna proaspat si surprinzator. Contextual, Evanghelia dupa Ioan este divizata in doua parti majore:

1. Cartea Semnelor – capitolele 1-12, capitole ce consemneaza sapte semne facute de Mantuitor
2. Cartea Gloriei – capitolele 13-21, unde descoperin ca gloria este realizata prin suferinta, asa cum poetic surprinde acest aspect unul din cantecele clasice, “drumul slavei trece si pe la cruce.”

Interesant este faptul ca apostolul Ioan este autorul care vorbeste foarte mult despre glorie. Bunaoara, in evanghelie cuvantul glorie si derivatele sale apare de 42 de ori , iar in cartea Apocalipsa, apare de 19 ori pentru un total de 61 de ori.

Cartea gloriei incepe cu pasaj care-l prezinta pe Isus si un stergar. Aici incepe drumul gloriei, cu gloria unui stergar.

Ce poti face cu un stergar, un prosop? In general, stergarul este un simbol al umilintei, este un simbol al esecului, este simbolul renuntarii.

Stergarul este folosit adesea in ring, cand doi boxeri concureaza in ring: unul este foarte tare si-l nauceste pe celalalt, care nu mai are nici o replica. Lovitura dupa lovitura, durere, arcada sparta, sange. Celalalt loveste fara mila, gata sa-l omoare in bataie. Singura sansa pentru a-l opri este sa renunte, sa se declare invins. Cum sa faca asta? Cineva arunca prosopul, stergarul. E invins, dar a scapat cu viata. Dar si cu rusinea esecului. Prosopul acesta este un simbol al esecului, al renuntarii.

Cum devine stergarul esecului stergarul gloriei? Ce-a facut Isus?

In primul rand, cu stergarul, Isus se asigura pe sine (v. 4). Isus i-a invatat cum sa se asigure. Isus a luat stergarul… de la inceputul lucrarii, Satan i-a spus “Arunca prosopul!” “Daca esti fiul lui Dumnezeu, arunca-te jos! (Matei 4:6).  Satan i-a aratat gloria lumii.  “toate aceste lucruri ti le voi da tie, daca te vei arunca cu fata la pamant si te vei inchina mie.” Arunca stergarul!! Renunta! Va fi prea greu si prea dureros pentru tine. Isus stie deja toata suferinta: vanzare, lepadarea, batjocurile, cununa de spini, biciul cu scorpioane, crucea, piroanele, arsita, setea, moartea, mormantul. Diavolul suiera demonic: “Arunca prosopul!”. Isus a luat stergarul… Ce o sa faca cu stergarul? O sa-l arunce? Isus s-a incins cu el. S-a asigurat pe sine. A stiut ca a venit ceasul. Acesta-i momentul tau, momentul dificil. “Tatal stie ce se intampla. Eu stiu cine sunt si de ce am venit. Nu arunc prosopul! Dar ma incing cu el. Ma asigur pe mine insumi”

Poate ca esti azi intr-o situatie similara. Ai luat prosopul si esti gata sa-l arunci. Esti gata sa te dai batut, sa renunti, poate la familia ta, la o prietenie, la o relatie, la businesul tau, la lucrarea pe care o faci. Satan te incurajeaza: renunta! O sa pierzi. E vremea sa te incurajezi. Tata stie ca esti in situatia asta si nu vei pierde! Nu arunca prosopul!

In al doilea rand, Isus, prin gestul lui, exprima iubire. Isus ii invata cum sa iubeasca. A luat prosopul si dintr-o data i-a vazut pe cei din jurul lui. L-a vazut pe Petru. Laudaros si curand lepadat. L-a iubit pana la capat. L-a vazut pe Iuda. “Ma va vinde”. Cu treizeci de arginti. Fiindca-l iubea, l-a iubit pana la capat. L-a vazut pe Toma. “El nu o sa  creada. I-l voi iubi pana la capat.” Stergarul era un simbol al acelei iubiri care merge pana la capat. si pentru cei pe care-i iubesti faci orice. Te sacrifici, infrunti rusinea, slujesti, le cureti mizeria, le ierti gresellile si esti gata sa mori pentru ei.

Nu o sa-i iubeasca partial, iubirea lui nu se schimba. Nu o sa-i iubeasca temporar. Nu o sa-i iubeasca superficial, ci radical. Pana la capat. S-a uitat la chipul fiecaruia si cu stergarul in mana, spalandu-le picioarele,  le-a spus va iubesc pana la capat. Ce demonstratie de glorie. Asta da “like”!

Pe 14 decembrie, 2012, Adam Lanza, un tanar a omorat 26 de persoane prin impuscare in oraselul Newtown, CT., o drama incredibila pentru America. Tatal lui a ramas tacut pentru mult timp. In primul interviu pe care l-a dat a spus ar fi vrut ca fiul lui sa nu se fi nascut. ca a devenit un monstru. Mi-am pus atunci intrebarea: daca tatal lui i-l iubea pe Adam pana la capat, pe mama lui si pe familia si nu divorta si nu-i abandona, s-ar fi intamplat acest lucru? I-a dat bani, dar nu i-a dat dragoste. A luat stergarul si in loc sa demonstreze iubirea lui, l- a aruncat. La fel s-a intamplat cu alti tineri care au devenit confuzi, neiubiti si violenti. Unul din motivele pentru care Nikolas Cruz a impuscat 17 tineri la scoala in Florida, a fost faptul ca cineva a aruncat stergarul.

In al treilea rand, Isus, prin acest act surprinzator, le ofera iertare. Isus ii invata cum sa se ierte. Stergarul acesta este un simbol al iertarii. Petru refuza gestul lui Isus. “Petre, daca nu te spal eu, nu vei avea parte deloc cu mine” e un moment crucial. Isus stie ca in curand Petru o sa se lepede de el. Isus i-a prosopul si in loc sa renunte la Petru, ii spala picioarele. I-l iarta. Isus vrea sa-i recupereze. Ne invata sa-i recuperam pe cei care au gresit, care s-au ratacit, care au cazut.

Subiectul acesta este foarte important. E o satisfactie uriasa sa poti recupera pe cineva. Sa vezi un fiu risipitor ca se introarce acasa, ca un cuplu se impaca, ca un pacatos primeste iertarea. Iuda 23 spune clar, “cautati sa mantuiti pe unii, smulgandu-i din foc!” 1 Petru 4:8 subliniaza acelasi act: “mai presus de toate, sa aveti o dragoste fierbinte unii pentru altii, caci dragostea acopera o sumedenie de pacate”.

Isus is trateaza regeste. Isus ii invata cum sa se trateze unul pe altul. “Intelegeti voi ce v-am facut eu?” “Da, ne-ai spalat picioarele.” “Da, v-am spalat picioarele, dar am facut mai mult decat atat. V-am tratat regeste. Mai bine decat meritati. V-am iubit pana la capat si nu am renuntat la voi. N-am aruncat prosopul.”

E atat de usor sa renuntam la cei care au gresit, la cei care sunt pe muchie, pe val, pe marginea prapastiei. La cei care deja aluneca pe panta pacatului si a deziluziei. E asa de usor sa traim in neieratare cu resentimentele si deziluiziile noastre. Sa ne plangem de mila si sa murmuram non-stop. E atat de usor sa renuntam la visele noastre, la aspiratiile spirituale, la destinul pe care l-a desenat Dumnezeu, la Prietenii si oamenii din viata noastra, uneori chiar la familia noastra, la chemarea si lucrarea pe care o facem.

Isus a luat stergarul… si s-a asigurat, a iubit si a iertat. A transformat rusinea stergarului in gloria slujirii.

Indiferent in ce situatie te afli, intrebarea este: ce o sa faci cu stergarul? E in mainile tale! O sa-l arunci? Sau o sa-l folosesti pentru gloria lui Dumnezeu? Gloria invierii, este precedata de gloria stergarului.