Fiti Atenti la Fundatie!

Fiţi atenţi la fundaţie!

„De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare” (Matei 7.24-27).

Educaţia este absolut necesară şi importantă. Teologia este fundamentală. Însă extrem de importantă este fundaţia pe care o formaţi aici, la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti. Personal, am făcut destul de multă şcoală şi pe măsură ce am mers la diferite şcoli, mai ales printre străini, printre teologi, am apreciat tot mai mult fundaţia pe care mi-am format-o aici, la ITP, şi am realizat că fundaţia este …fundamentală! Mântuitorul încheie Predica de pe munte cu o pildă, casa zidită pe stâncă, o ilustraţie din domeniul construcţiilor, rezumând acest adevărat seminar de trăire creştină prin sublinierea importanţei fundaţiei, care este esenţială pentru orice construcţie, revelată în această predică prin patru laturi din care este compusă.

Prima latură este caracterul. În Predica de pe Munte, Mântuitorul stabileşte că această latură, caracterul, este absolut importantă pentru orice credincios şi cu atât mai mult pentru slujitori. Caracterul este o latură fundamentală pentru slujirea noastră, este mai important decât educaţia, talentul şi diplomele pe care le avem. Sunt foarte mulţi lideri care au devenit personaje într-o dramă existenţială şi probabil că sunt oameni fără caracter. De foarte multe ori ne lăsăm unşi cu ceară în lumea în care trăim, de adulaţiile oamenilor, de popularitate, de influenţele lumii.

Cuvântul sincer în limba română şi în orice altă limbă vine din latină, de la două cuvinte: sine cera (fără ceară). Ştiţi ce se întâmpla în vechime cu statuile care erau imperfecte? Erau corectate, „perfecţionate” cu ceară, însă atunci când ceara se topea, datorită căldurii, imperfecţiunile ieşeau la iveală. Asta se întâmplă cu mulţi oameni care sunt „ceruiţi”. Sub presiune carentele de caracter ies in evidenta. Ca oameni ai lui Dumnezeu, noi trebuie să apreciem mai mult caracterul, decât talentul sau educaţia.

Îmi amintesc de o întâmplare din 1994, când eram proaspăt sosit în SUA şi conducerea Cultului Penticostal a vizitat o bisericuţă română de acolo. Acea bisericuţă nu avea păstor, doar un conducător. Acesta, bine intenţionat, a vrut să prezinte apreciativ pe fraţii din conducerea cultului şi ridicându-se în picioare a spus: „Fraţi şi surori, avem aici conducerea Cultului Penticostal, nişte oameni speciali ai lui Dumnezeu, oameni folosiţi de Dumnezeu. Uitaţi-vă la dânşii, sunt unşi cu toate alifiile.” Adunarea a început să zâmbească, fiindcă expresia „uns cu toate alifiile” are un sens pozitiv, însemnând „a fi trecut prin multe” sau „a avea o mare experienţă de viaţă”, dar are şi un sens negativ, mai cunoscut, însemnând „a fi abil, viclean”. Bineînţeles că fratele nu a vrut să spună ce s-a înţeles, dar este teribil când noi, oamenii lui Dumnezeu …suntem unşi cu toate alifiile. Dumnezeu ne cheamă să fim oameni de caracter, oameni integri.

Un autor american spunea: „Noi pregătim pe lideri pentru cădere, dacă îi încurajăm să vadă ce ar putea realiza, mai înainte de a înţelege ce persoană trebuie să fie.” Asta este o mare problemă astăzi, că punem accent pe talent, pe educaţie, pe diplome şi nu pe caracter.

Prima parte a Predicii de pe Munte vorbeşte despre caracterul creştin şi este prima parte unghiulară.

A doua latură este moralitatea. În Predica de pe Munte, Domnul Isus vorbeşte foarte mult şi foarte direct despre moralitate. În lumea seculară şi profesională de astăzi poţi să fi etic şi, în acelaşi timp, …imoral. Oamenii pot să respecte legile statului şi să încalce legile lui Dumnezeu, devenind astfel complet imorali. Acesta este un pericol extrem de mare pentru lideri, dar şi pentru toţi credincioşii. Noi trebuie să susţinem moralitatea creştină, trebuie să fim oameni morali în acest sens. Bătrânii noştri au înţeles asta. Îmi amintesc de timpul când eram student şi pastorul Trandafir Sandru le amintea studenţilor mereu şi mereu ceva important. Lângă internatul nostru era un cămin de studente, care ne salutau de la fereastră, fluturând din mână. Erau fete frumoase, iar fratele Trandafir le amintea mereu studenţilor: „Aveţi grijă cu studentele acelea!” La un moment dat, unul dintre colegi i-a spus: „Frate Trandafir, de ce ne jigneşti, noi suntem oameni însuraţi, suntem viitori pastori. Nu aveţi încredere în noi?” Şi fratele Trandafir a răspuns: „Băieţi, am toată încrederea în voi, dar n-am încredere în diavol.”

Avem încredere în toţi lucrătorii, în toţi liderii, dar nu trebuie să avem încredere în diavolul, care ne ispiteşte şi care aduce tot felul de situaţii în viaţa credinciosului. De aceea, moralitatea este o latură extrem de importantă a vieţii noastre şi a misiunii pe care o facem.

A treia latură o reprezintă relaţiile. Dacă citiţi cu atenţie Predica de pe Munte, veţi fi uimiţi de modul incredibil în care sunt prezentate relaţiile, modul în care trebuie să interacţionăm cu ceilalţi oameni, dar şi, mai ales, cu Dumnezeu. Astăzi, mulţi slujitori le predică oamenilor fără să vorbească mai întâi cu Dumnezeu, ca să dezvolte, să cultive o relaţie personală cu El.

Ca pastor, recunosc că tendinţa mea este să studiez biblia profesional. Mereu am în cap o predică, un seminar şi sunt tentat să investesc foarte mult timp în aceste lucruri, în lucrurile profesioniste pe care le fac. Probabil că mulţi slujitori sunt în aceeaşi situaţie, trăind sub imperiul urgenţei. Mereu sunt lucruri urgente care apar în viaţa noastră şi nu avem timp să investim în relaţia noastră cu Dumnezeu, care este definitorie pentru slujirea noastră şi apoi în celelalte relaţii, de familie, sociale etc.

Ca lucrători, relaţia în familie este foarte importantă şi vreau să dau un sfat pentru tinerii care sunt necăsătoriţi. Mai bine rămâneţi ca Pavel, decât să vă căsătoriţi şi să vă neglijaţi familiile! Am avut un mentor, un om special al lui Dumnezeu, pastorul Galiş, fondatorul bisericii noastre. O parte dintre cărţile sale au fost donate aici, la biblioteca Institutului Teologic Penticostal, după ce murit, în urmă cu 5 ani. Am avut o relaţie foarte strânsă cu dânsul, pentru că aveam vârsta băiatului lui care a murit datorită unei supradoze de droguri şi mă considera ca şi copilul lui. Pe patul de moarte, mi-a spus ceva foarte important pentru mine: „N-am multe regrete în viaţă, am slujit Domnului, m-am sacrificat pentru biserică, pentru lucrarea lui Dumnezeu. Un singur regret am, că n-am investit mai mult în familia mea.” Vreau să spun celor care sunteţi lucrători, puteţi să câştigaţi tot pământul, dar dacă vă pierdeţi familia, sunteţi nenorociţi. Ca lucrători, ca lideri noi trebuie să avem la baza fundaţiei noastre relaţii bine puse la punct. Nu suntem chemaţi să trăim în izolare, Dumnezeu ne-a chemat să trăim în interdependenţă, să ne corectăm unul pe altul, să lucrăm toţi împreună. Relaţiile pe care le dezvoltăm sunt absolut importante, de aceea mă bucur văzând relaţiile care se creează aici, la ITP, lucrul acesta este de o importanţă vitală.

Ultima latură din fundaţia noastră este misiunea. Noi vrem să învăţăm, cumpărăm cărţi, vrem să ştim cât mai multe lucruri, să avem o teologie cât mai profundă, cât mai elevată, mai sofisticată, dar niciodată nu trebuie să scăpăm din vedere misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu ne cere fiecăruia să facem. De foarte multe ori facem teologie fără nicio perspectivă practică. Eu am învăţat singur din Scriptură: Evanghelia salvează, emancipează şi civilizează. Noi trebuie să avem în mod constant în vedere lucrul acesta. Nu formaţi în şcoală doar oameni care gândesc pentru ei, pentru faimă, ci formaţi oameni care gândesc pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Dragi profesori, nu învăţaţi studenţii să-şi formeze viziunea lor, ci să descopere viziunea lui Dumnezeu pentru ei, şi cum să implementeze această viziune.

Un autor spunea în felul următor: „Isus a luat 12 oameni simpli şi i-a transformat în promotorii celei mai avansate civilizaţii”. Asta a făcut Dumnezeu. Oriunde mă duc pe câmpul de misiune, descopăr că, acolo unde pătrunde Evanghelia adevărată, oamenii sunt salvaţi, sunt emancipaţi, sunt civilizaţi. Noi suntem chemaţi pentru misiune.

Nu uitaţi că orice fundaţie este testată. Au căzut şi cad lideri mari, oameni ai lui Dumnezeu care au făcut o lucrare absolut incredibilă, cu un impact fabulos. Ştiţi de ce cad? Pentru că n-au fost atenţi la fundaţie. S-a întâmplat ceva cu fundaţia respectivă. Unii au construit fără să aibă o fundaţie solidă. Şi ajung oamenii, aşa cum spune Cuvântul aici, să se prăbuşească.

Textul nostru spune că orice fundaţie este testată. Mai întâi vin ploile. Simbolic, pentru mine, ploaia este testul cotidian, obişnuinţa, rutina, conflictele, treaba de fiecare zi pe care o facem, care ne fură frumuseţea şi rămânem doar cu pragmatismul. În viaţa fiecărui lucrător, a fiecărui om există acest test cotidian. Mulţi dintre noi ne-am plafonat şi este o ofensă înaintea lui Dumnezeu ca cei mai importanţi oameni din lumea aceasta, chemaţi la slujire de Creatorul Universului, să fie nişte oameni plafonaţi.

În al doilea rând, aici se vorbeşte despre şuvoaie. Pe acestea le văd simbolic ca nişte curente fundamentale care sunt în lumea noastră. Toţi suntem afectaţi de asta. Uneori, în special în lumea academică, în lumea teologică, să ştiţi că suntem furaţi cu gândul de tot ce auzim şi ni se pare grozav. Aici mă refer la tot felul de curente şi voi menţiona câteva: umanismul, materialismul, secularismul, postmodernismul şi altele. Sunt idei grozave, şi aceste curente lovesc mai ales în minţile tinerilor, a celor care se ridică acum şi este un mare pericol când vin aceste teste.

În al treilea rând, vânturile. Aşa numesc eu crizele vieţii. Fiecare de aici avem crize în viaţă şi în slujire, iar crizele care vin în viaţa noastră, problemele, încearcă să ne doboare, să distrugă fundaţia pe care o avem, iar noi, chiar dacă suntem oameni ai lui Dumnezeu, riscăm să ne prăbuşim, dacă nu veghem şi nu ne punem nădejdea în ajutorul şi în harul lui Dumnezeu!

Sfatul meu pentru noi toţi: profesori, pastori, tineri studenţi, dar şi simpli credincioşi este acesta: Fiţi atenţi la fundaţie! şi Dumnezeu să ne ajute la aceasta. Amin!

Pastor FLORIN CÎMPEAN,

Biserica Penticostală Philadelphia,

Chicago, SUA

 

Mesaj la aniversarea de 40 de ani a ITP Bucureşti

O Noua Generatie ITP Echipata pentru Slujire

Duminica, Iunie 11, 2017, la Biserica Betel din Bucuresti, a avut loc Festivitatea de Absolvire a Institutului Teologic Penticostal. A fost un serviciu festiv, insa in acelasi timp incarcat cu emotie. 35 de studenti din 3 programe diferite au ajuns la destinatia unei calatorii academice transformatoare. Studentii din programul de zi si din cel cu frecventa redusa au incheiat 4 ani de studiu intens. In premiera, a absolvit si prima promotie de masteranzi a ITP.

Photos Credit: Adrian Puscas

Serviciul a inceput cu un cuvant de bun venit din partea rectorului Pastor Dr. Ioan Brie, apoi a continuat cu un timp de rugaciune condus de absolventii Daniel Bondalici (licenta) si Mihai Creta (master). Au urmat apoi alocutiuni prezentate de studenti reprezentati ai celor 3 grupe: Laviniu Popa (zi), Felix Seulea ( frecventa redusa) si Marius Livanu (master). Un element inedit a fost faptul ca in promotia de studenti cu frecventa redusa a absolvit si profesorul universitar Dorel Hoza (decan Facultatea de Horticultura), care, dupa ce s-a convertit, a ales sa studieze teologia timp de 4 ani pentru a-si forma o baza teologica solida. Profesorul Hoza a rostit, de asemenea, o alocutiune.

In numele corpului profesoral au avut scurte cuvantari Pastor Dr. Ciprian Terinte (director program master) si Dr. Ciprian Balaban (director departament Teologie Pastorala).  Mesajele studentilor si ale profesorilor au fost intercalate de numeroase cantece si de un cuvant de salut adus de Alin Ilas, presedinte ITP Mission din Sacramento, USA.

A urmat apoi mesajul festivitatii prezentat de pastorul Florin T. Cimpean, din Chicago, cu titlul “Daca Dragoste nu e, Nimic nu e”, inspirat din dialogul dintre Domnul Isus si apostolul Petru, consemnat in Ioan 21:15:19. Dupa mesaj, rectorul Brie, decanul Romulus Ganea si profesorii Terinte si E. Contac au inmanat studentilor certificatele de absolvire. Rugaciunile de consacrare si binecuvantare au fost rostite de pastorii Florin Cimpean si Stefan Ivan (pastorul local).

In ogorul evangheliei, o noua generatie de slujitori echipati sunt gata sa contribuie la expansiunea imparatiei lui Dumnezeu.

Un Binevenit Parteneriat

Un eveniment istoric a avut loc in Bucuresti in data de Mai 10, 2017. Colaborarea istorica dintre Cultul Penticostal din Romania si denominatiunea penticostala americana, Church of God, s-a concretizat intr-un protocol de colaborare oficial, care a fost semnat de ambele parti la sediul Cultului Penticostal din Bucuresti.

La semnarea acestui protocol au participat Presedintele Cultului Penticostal din Romania, pastorul Moise Ardelean, majoritatea membrilor comitetului executiv si Dr. Tim Hill, presedintele international al Church of God. Din delegatia americana au mai facut parte Dr. David Griffis, directorul diviziei de misiune mondiala, Dr. Tony Lane, episcop administrativ al Biroulului Romanesc COG, Florin Cimpean, presedinte – Biroul Romanesc COG, Ilie Utu Tomuta, director – Misiunea Genesis Chicago, Robert McCall, Divizia de Misiune Mondiala, Brian Rayburn – pastor in Texas, Jackie Poe – pastor in Virginia.

Acest protocol de colaborare a fost precedat de un acord similar intre Institutul Teologic Penticostal (ITP) si Seminarul Teologic Penticostal (PTS) din Cleveland, TN, semnat in Octombrie, 2016, cu ocazia celei de-a 40-a aniversari a ITP.

Church of God este cea mai veche denominatie penticostala, fondata in anul 1886. Detine cea mai veche biserica penticostala din lume: North Cleveland Church of God (112 ani de lucrare continua, avand in prezent peste 3500 de membri). Cea mai inalta pozitie in COG este cea de General Overseer (Presedinte). In aceasta pozite slujeste Dr. Tim Hill.  COG lucreaza in 183 de tari, impreuna cu alte 55,000 de biserici locale care au peste 7 milioane de membri, cu 4500 de organizatii misionare, cu peste 40,000 de slujitori ordinati, 600 misionari de cariera si mii de misionari indigeni, cu 112 universitati, seminarii, scolii biblice care inroleaza peste 35,000 de studenti.

Acest parteneriat vizeaza in mod fundamental colaborarea in domeniile misiunii mondiale, misiunii interne, educatiei teologice, valorilor crestine si al proiectelor caritabile. Credem ca acest parteneriat va conduce la dezvoltarea si expansiunea imparatiei lui Dumnezeu.

Delegatia americana a participat si a slujit in cadrul conferintei de misiune RoMisCon care a avut loc anul acesta la Sinaia, in perioada 9-12 Mai. Aceasta conferinta anuala reprezinta cel mai mare eveniment misionar din Romania. Scopul fundamental este echiparea liderilor si misionarilor, mobilizarea bisericilor locale si recrutarea de noi candidati pentru misiune.

Echipa din SUA a slujit in diferite Biserici, precum Biserica Izvorul Mantuirii, Biserica Betel, Biserica Vestea Buna din Bucuresti, Biserica Rugul Aprins Toflea, Biserica Betel, Biserica Speranta din Oradea si Biserica Gloria Arad. A fost o saptamana foarte intensa, dar incarcata cu binecuvantare.

Un Prieten in Locuri Inalte

Saptamana Patimilor i-a lasat pe ucenici dezorientati, confuzi, singuri si cu un sentiment de abandonare si singuratate tulburator. Pe neasteptate evenimentele s-au precipitat astfel incat intr-o saptamana Isus si ucenicii ajung de la Glorie la Groapa. Desi Isus i-a avertizat despre sfarsitul lui dramatic, ei nu au inteles, parca nu era verosimil. Moartea lui Isus a avut un efect devastator asupra ucenicilor. Raman in urma lui disperati, traumatizati si devastati.

Dupa inviere, insa, Isus se intoarce la ei cu un adevarat prieten care alina ranile, le ilumineaza confuziile si le reda confidenta. La Paste noi sarbatorim un Prieten in locuri Inalte. Un astfel de prieten poate face diferenta. Cand cunosti pe cineva intr-o pozitie inalta ai access, confidenta, influenta. De aceea, acum sarbatorim pe prietenul nostru cel mai bun, care este in locul cel mai inalt si care are autoritatea cea mai mare, pe Isus Christos.

Despre el spune Pavel “De aceea si Dumnezeu l-a inaltat nespus de mult, si i-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca in Numele lui Isus sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant. Si orice limba sa marturiseasca spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Christos este Domnul” (Filipeni 2:10-12). Iar El este prietenul tau.

Care sunt implicatiile pentru viata ta?

Prietenul din Locuri inalte atrage oameni la Sine si, implicit, atrage oameni la noi. El insusi a afirmat in Ioan 12:32 “si dupa ce voi fi inaltat de pe pamant, voi atrage la Mine pe toti oamenii”

Noi suntem chemati sa-l inaltam pe Isus in inimile noastre si in mijlocul nostru, in biserica, pe campul de misiune si in arenele vietii, iar el va atrage pe oameni la sine. Cu cat Isus va fi mai inaltat in viata ta cu atat oamenii vor fi mai curiosi despre viata ta. Nu va mai exista confuzie. Orasul Rio de Janeiro este faimos pentru cea mai mare statuie a lui Isus, numita “Christos Rascumparatorul”. Este vizibila din orice punct al orasului. Aici nu te poti rataci. Daca te-ai ratacit, doar privesti la Isus si stii directia in care trebuie sa mergi. 

Prietenul din locuri inalte ne imputerniceste. Prin Invierea lui Isus a demonstrat puterea si autoritatea lui divina. Pentru ca el are toata puterea, nu ne lasa fara putere. Nu ne lasa orfani. Nu ne lasa simpla noastra relatie cu el, ci ne confera o autoritatea incredibila. Este promisunea Lui: “veti primi o putere” si in virtutea acestei autoritati indeplinim mandatul misiunii mondiale si cu aceasta putere suntem capabil sa realizam lucruri mari pentru Prietenul nostru. Atata vreme cat El ramane prietenul nostru, el continua sa ne dea putere si autoritate.

Prietenul din Locuri inalte te ajuta in momente de criza. Moartea lui Isus a produs o criza de dimensiuni existentiale in viata uncenicilor. Insa, dupa inviere, Isus apare ca un adevarat prieten in mijlocul crizei. Cand esti intr-o situatie dificila, cat de bine e sa ai un prieten care sa te ajute, sa-ti dea un sfat, sa te suporte, pur si simplu sa fie langa tine. “Prietenul adevarat iubeste oricand, si in nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbe 17:17). Sau “Cine isi face multi prieteni, ii face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care tine mai mult la tine decat un frate” (Proverbe 18:24). Isus este acel prieten care in mijlocul crizei nu te critica ci te cuprinde cu caldura dragostei lui. In orice moment al vietii tale, El este acolo. Nu uita numele tau sau a celor dragi. Isi aduce aminte ziua ta de nastere si de cele mai mici si neinsemnate detalii ale vietii tale. Cand esti slab te intareste, cand esti descurajat te incurajeaza, cand esti nelinistit iti aduce liniste, cand este vinovat, te iarta, cand simti ca nu te iubeste nimeni, El te iubeste. Plange cu tine si se bucura cu tine. Isus transforma orice criza intr-o oportunitate, orice rau intr-un bine, orice greseala intr-o experienta si orice esec intr-o victorie. Ce prieten!

Prietenul din Locuri inalte mijloceste pentru tine. El intervine in favoarea ta. Este avocatul cel mai bun care pledeaza cazul tau cu elocventa, empatie si persuasiune. Un prieten a lui Isus, Pavel, afirma plin de incredere: “Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Christos” ( 1 Timotei 2:5). Iar uncenicul pe care-l iubea Isus vorbeste din proprie experienta: “Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un mijlocitor: pe Isus Christos cel neprihanit” ( 1 Ioan 2:1). Si daca tu esti prietenul lui poti confesa acelasi lucru.

Sfantenia lui Dumnezeu nu accepta nimic mai putin decat sfintenie si neprihanire.

Diavolul te acuza. “A facut asta, a spus asta, a gandit asta, s-a uitat la asta. Este vinovat”. Isus spune “Este iertat!” Isus ne transfera neprihanirea Lui. Ne justifica.

Diavolul vine si scrie pe tabla toate pacatele, greselile, defectele si esecurile tale. Isus ia buretele inmuiat cu sangele Sau si curata tabla. Creta lui Satan nu mai poate scrie peste sangele lui Isus.

“Astfel, fiindca avem un Mare Preot insemnat, care a strabatut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – sa ramanem tari in marturisirea noastra. caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie” (Evrei 4:14-16)

La aceasta sarbatoarea a Pastelui, accepta prietenia lui Isus. El este un prieten in locuri inalte. Vino sa cantam impreuna “Nu-i prieten lui Isus asemenea. Nimenea, nimenea…” Christos A Inviat!

Stiri False, Vesti Bune

In ultimul timp in jargonul journalistic a patruns un nou epitet: stiri false (fake news). Stirile false sunt inventii, evenimente imaginare, naratiuni ireale, dezinformari deliberate. Se bazeaza pe exagerari, distorsionari, eluadari ale Adevarului. Inseamna ridicarea falsitatii la nivel de adevar, de stire verosimila. Zvonul, barfa si minciuna devin stiri. Prin media sociala stirile false sunt propagate cu o rapiditate uluitoare, ele influentand constiinta colectiva iremedial. Sunt in toate domeniile de activitate: politic, economic, stiintific, juridic, personal, cultural, social si religios. E aproape imposibil sa le combati, sa le dezminti, sa le diseminezi. Aceste stiri false creaza realitati alternative, confuzie si manipulare.

Desi pare un trend nou, stirile false reprezinta una din cele mai vechi traditii. De fapt, expertul in stiri false este Satan. Fabrica lui de falsitati produce non-stop. Foloseste diferite canale de distribuire si diferiti agenti. A inceput in Eden transmitand oral prima stire falsa, “Hotarat, ca nu veti muri”, dar “veti fi ca Dumnezeu”. Reprezentativ pentru rasa umana, primul cuplu a crezut si au murit amandoi… in pacat si intr-adevar, au devenit ca el…, ca Satan. Pentru a-si propaga stirile false, el foloseste guverne si organizatii, regi si religii, vrajitori si profeti falsi, institutii si ispite, tiparul si eterul, realul si virtualul, arta si stiinta, educatia si teología, seductia si deceptia, confuzia si manipularea.

A venit pana si la Isus cu stirile lui false. A venit cu teología filiatiei “daca esti Fiul lui Dumnezeu…”. Isus insa i-a demontat stirea falsa, demonstrandu-i ca in timp ce poate fi bun la teologie, este prost la revelatie si relatie.

Pe Isus nu la putut insela cu stirile lui false, insa multi crestini cumpara stirile lui, asa cum a facut si Iuda in Saptamana Pastelui. Au intrat stirile false in mintea lui, cu tot cu Satan.

Cu logistica lui demonica incearca sa discrediteze Trinitatea, divinitatea si umanitatea lui Isus, inviererea si revenirea lui Isus, raiul si iadul, revelatia Scripturii si autenticitatea relatiei personale. Vrea sa distraga atentia Bisericii de la Mirele ei, pentru a se concentra pe crizele ei.

Planul lui este sa coopteze Biserica pentru a transmite stiri. Dar intr-o lume a stirilor false Biserica trebuie nu sa propage stiri, ci sa proclame vesti in spiritul Mantuitorului, ‘Duhul Domnului este peste Mine, pentru ca m-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia, M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor de razboi slobozirea si orbilor capatarea vederii; sa dau drumul celor apasati, si sa vestesc anul de indurare al Domnului”. Mandatul este acelasi. Noi nu avem o stire falsa, ci vestea cea mai buna. Vestea ca Dumnezeu prin jertfa  lui Isus Christos salveaza pacatosi. In timp ce stirile false inconjoara globul, noi avem promisiunea ca Evanghelia va ajunge la orice faptura, pana la marginile pamantului.

Stiri false sau Vesti bune. E vremea sa alegi. Acum cand ne apropiem de celebrarea moartii si invierii lui Isus, vei asculta la stirile false care-ti bombardeaza creierul, iti intoxica inima si-ti axfixiaza spiritul? Sau iti vei umple mintea, inima sufletul cu vesti bune? Este o alegere intre urat si frumos, intre grotesc si glorios, intre pamantesc si ceresc, intre iad si rai, intre moarte si inviere. Eu am ales: “caci mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Christos; fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede…” (Romani 1:16). Inchid canalul stirilor false si proclam vestea cea buna: Dumnezeu Salveaza!

Pace intre Oameni Placuti

Au trecut Alegerile, a venit Craciunul. Insa dupa luni de campanie electorala, de atacuri frontale, de febra politica, de absurd ridicat la nivel de arta, natiunea este divizata, polarizata si bulversata. Conflictul social, rasial, politic si religios a devenit norma sociala. E in aer, in eter, in universul virtual. E in sufletele oamenilor. Am avea nevoie de un inger sa proclame solemn: “Pace intre oameni…, oameni placuti…” Craciunul vine la timpul potrivit ca o fereastra de liniste dinspre cer spre lumea noastra disperata. Prin aceasta fereastra curge suav o raza de pace. Ce este pacea? Nu este absenta razboiului. Pacea este o stare de bunastare emotionala, spirituala, psihica si fizica. Este armonie intre minte, suflet, inima, spirit si trup. Craciunul vine sa proclame ca Pacea este un Copil nascut intr-o iesle, copil in care se unesc desavarsit Divinitatea cu Umanitatea. Isus a venit sa aduca pace nu natiunilor, ci oamenilor. Oamenii placuti au pace. De aeea ingerii au vestit la nasterea lui Pacea care are trei dimensiuni:

Armonie Verticala. Pacea incepe cu impacarea noastra cu Dumnezeu. Devenim placuti lui Dumezeu numai in masura in care facem pace cu El. Este secretul pacii, de aceea Biblia ne invita imperativ,  “Imprieteneste-te cu Dumnezeu si vei acea pace (Iov 22:21)”. Craciunul a facut posibila o prietenie autentica intre om si Dumnezeu asa cum apostolul Pavel proclama fara dubii, “Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Christos Romani 5:1)”.

Armonie Interioara O persoana care are pace cu Dumnezeu, este o persoana impacata in sine, are pace in inima, liniste sufleteasca, calm emotional, confidenta spirituala si optimism mental.

Armonie Orizontala – inevitabil, un om impacat cu Dumnezeu si cu sine va cultiva pacea pe orizontal, in relatiile cu ceilalti oameni. Ne este doar o dorinta umana, ci o chemare divina,  “Dumnezeu ne-a chemat sa traim in pace (1 Corinteni 7:15)”. Esentialmente, aceasta este descrierea unui om placut: experimenteaza armonie pe verticala, in interior si pe orizontala.

La acest Craciun cred ca trebuie sa ne evaluam daca intr-adevar avem pace. Cum facem insa acest lucru? Sunt cateva simptome ale absentei pacii din viata noastra pe care le putem identifica rapid.

Absenta Pacii se exprima prin Ingrijorare.  Ca oameni, suntem predispusi sa ne ingrijoram si uneori este normal. Nici chiar sarbatorile nu reusesc sa ne scuteasca de ele.  Insa, daca ingrijorarea este un modus vivendi pentru noi, ea este un indiciu clar ca ne-am pierdut pacea. Isus a venit sa resolve problema ingrijorarii din viata noastra. “Nu va ingrijorati de nimic…” spune Scriptura, “si pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere va va pazi inimile si gandurile in Christos Isus (Filipeni 4:7-8)”.

Absenta Pacii se exprima prin Deprimare. Ingrijorarea ne conduce la anxietate si aceasta poate evolua in deprimare. Depresia este de fapt un deficit de armonie chimica, emotionala mentala si psihica. Craciunul ar trebui sa ne reaminteasca de misiunea lui Isus care este plin de compasiune fata de persoanele care trec prin astfel de stari: “Va las pacea mea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cu o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante (Ioan 14:27)”

Absenta Pacii se exprima prin Vinovatie. Sentimentele de vinovatie reala sau falsa nu sunt rezolvate de verva sarbatorilor. Vinovatia este o povara, un cancer care consuma ucigas linistea sufleteasca si pacea interioara. Realitatea este ca starea de vinovatie este insuportabila si distructiva, Biblia subliniind acest lucru, “Cei rai n-au pace, zice Domnul (Isaia 48:22)”

Absenta Pacii se exprima prin Manie. Daca aceasta perioada post electorala este caracterizata de o anumita stare, aceasta este mania individuala si colectiva. Mania este opusul pacii si este distructiva atunci cand dureaza. Ca si credinciosi, noi trebuie sa confruntam mania din viata noastra zilnic ca sa nu ne pierdem pacea.  “Sa n-apuna soarele peste mania voastra”, ne spune omul lui Dumnezeu.

Absenta Pacii se exprima prin Conflict. Traim in mijlocul unei lumi conflictuale. Pentru ca pacea si armonia lipsesc, conflictul domina la toate nivelele: societate, academie, familie, religie, etc.

Sunt sigur ca am putea continua cu alte simptome si probabil ca deja va ganditi la unele. Dar evaluarea trebuie sa continue cu restaurarea. Care sunt cativa pasi prin care putem restaura pacea? Iata cativa pasi simpli:

1. Fii Prieten cu Dumnezeu – Iov 22:21 “Imprieteneste-te cu Dumnezeu si vei avea pace”. Pune accent si importanta pe relatia ta cu Dumnezu. El este sursa pacii. La acest Craciun nu mai trai cu nelinistea ta, nu mai fi dominat de ingrijorarile tale, nu mai fugi de Dumnezeu, nu-ti mai ascunde vinovatia, nu mai blama pe nimeni. E loc pentru tine la ieslea care a devenit o Cruce. Isus vrea sa fie prietenul tau!
2. Fii intentional in ce priveste Pacea. Fa un scop din armonie. Nu renunta usor. N-o trata superficial. Depune efort. Fa planuri. Fa pace. Fa tot ce poti. Renunta la eul tau, la ambitiile tale nerealiste, la dreptatea ta, la vinovatia ta, dar nu renunta la oameni. Psalmistul in Psalmul 34:14 este categoric: “Cauta Pacea si alearga dupa ea”
3. Umpleti mintea si inima cu lucrurile pozitive. Negativismul este o otrava care distruge pacea, pozitivismul este in schimb un teren propice pentru cultivarea pacii. Fii selectiv cu gandurile pe care le accepti in mintea ta. In fiecare zi poti alege negativul sau pozitivul, paharul pe jumatate gol sau paharul pe jumatate plin. Mintea si inima ta vor fi pline cu ceva. Mai bine umpleti mintea si inima cu Cuvant, deoarece “multa pace au cei ce iubesc Legea Ta (Psalm 119:165)”. Umpleti inima cu Muzica, cu colinzi, cu vesti bune, cu bucurie si dragoste.
4. Exteriorizeaza sentimentele tale: ingrijorarile, mania, vinovatia amaraciunea, durerea, frustrarea trebuie refulate, exteriorizate, nu depozitate in subsonctientul tau. Filipeni 4:6 “Nu va ingrijorati de nimic, ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostiinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni, si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere va va pazi inimile si gandurile in Christos;
5. Permite Duhului Sfant sa produca pace in inima ta. La urma urmelor, pacea este Roada Duhului. Este un produs divin care nu poate fi cumparat ca un cadou de Craciun, dar poate fi primit ca un dar divin. Primeste pacea la acest Craciun.

La aceste sarbatori, este chemarea lui Dumnezeu pentru noi sa fim oameni placuti. Asa au fost Iosif si Maria, pastorii Betleemului si magii Orientului, iar ei au cunoscut Pacea. Omanenii placuti au pace cu Dumnezeu, au pace in suflet si fac pace in jurul lor. Craciun Fericit!

O Zi de Thanksgiving din viata mea.

A mai trecut o zi de Thanksgiving si probabil curcanii respira usurati. Cei care mai sunt in viata, bineinteles. Ca cei mai multi se odihnesc vesnic in burtile multumite a sute de milioane de americani.

Dincolo de sarbatoare, multumirea produce acea stare de satisfaction, implinire, armonie si fericire care nu poate fi realizata prin nimic altceva.

La finalul sarbatorii m-am apucat sa reflectez la ziua aceasta si la lectiile despre multumire pe care le-am invatat. Desigur, am inceput cu premiza ca, practic, secretul fericirii este Multumirea. Cultivarea unei stari de multumire zilnica conduce la un nivel de fericire si satisfactie zilnic, incredibil. Am si gasit vesetul biblic potrivit:  “Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima multumita are un ospat necurmat” (Proverbe 15:15) Am inceput sa scriu sute de texte cu acest mesaj. Dar cum insa cultivi starea de multumire?
Prima lectie am invatat-o devreme. De dimineata, l-am dus pe Anthony la un eveniment anual despre care am aflat pentru prima data, The Turkey Football Bowl. Zeci de tineri de la Biserica noastra si alte biserici s-au adunat la ora 9:00AM, pe un frig considerabil, sa joace fotbal American, jucatori si spectatori. Am ramas o perioada cu ei si am descoperit ca tinerii acestia erau plin de multumire, veselie, vitalitatate. Desi era un eveniment sportiv, parca era un serviciu de inchinare. Efectiv, mi s-a schimbat starea mea.

Mi-am amintit imediat ca Multumirea o cultivi prin Lauda si Inchinare. In Biserica si in afara ei. Cand simt ca nemultumirea isi face loc in inima mea, incep sa ma inchin, sa-l laud si asta la mine lucreaza intotdeuna. Stare mea se schimba procesual. Nu degeaba Psalmul 100:4 ne indeamna “intrati cu laude pe portile lui, intrati cu cantari in curtile lui. Laudati-l si binecuvantati-i Numele”.

A doua lectie nu s-a lasat asteptata. Curand mi-a venit in minte gandul ca nu am fost invitat la toate chermezele de Thanksgiving. M-am gandit ca unii o sa aiba petreceri mai mari. Si am inceput sa compar curcanul meu cu al altora, ca vanatorul care-si compara cerbul vanat cu al altuia care este mai mare si mai cornos, cu pastorul care-si compara Biserica cu alta si se simte inferior, cu parintii care-si compara copiii cu altii, etc. Comparatia excesiva este un killer de multumire. Vorba lui Asaf ,”era sa mi se indoaie piciorul, si erau sa-mi alunece pasii! Caci ma uitam cu jind la cei nesocotiti, cand vedeam fericirea celor rai” (Psalm 73:2-3).  Lectia este clara: ca sa intreti Multumirea nu te compara constant cu altii.

A treia lectie nu a intarziat mult. Chiar si intr-o zi de Thanksgiving pot sa apara momente neasteptate. Deja pe la pranz, am avut ocazia sa ma irit si sa devin putin frustrat. Nemultumirea a inceput sa creasca pe pamantul inimii mele de parca i-am pus azotat. Am surprins-o insa la timp si Duhul Sfant m-a condus la pocainta. Am inceput sa ma rog cu Asaf “cand mi se amara inima si ma simteam strapuns in maruntaie, eram prost si fara judecata” (Psalm 73:21-22). Am invata a treia lectie clara: Pocainta restaureaza Multumirea

A venit dupa masa si am revenit acasa. Sunt asa de multumit ca intotdeauna am unde sa revin. Deja in casa mirosea asa de frumos a bucate delicioase. M-am uitat la sotia mea, la copii mei, la tot ce suntem si ce avem, la socri si parinti, si dintr-o data am avut sentimenul coplesitor ca sunt un om extrem de binecuvantat. Chiar m-am dus si am cumparat flori pentru Michelle in culoarea ei preferata. Am inceput sa-mi adun binecuvantarile de la mantuire, la familie, la Biserica, la lucruri. Ce sa mai zic de faptul ca intotdeauna la Thanksgiving sarabatorim ziua de nastere a printesei noastre Abigail (anul asta face 13 ani)? Rezultatul? O stare de multumire incredibila. Parca mancarea a fost cea mai delicioasa la acest Thansgiving. Care-i a patra lectia? Apreciaza-ti Zilnic binecuvantarile si vei deveni multumit.

Am incheiat seara vizonand un film cu familia “God’s is not Dead 2”. Printre plans si ras, am invatat inca o data ca Dumnezeu nu este mort, ci dimpotriva, ester in complet control. Desi este in Biblie, noi uitam adesea acest lucru si incercam sa controlam noi insine totul. Asta conduce la frustrare si profunda nemultumire. E sanatos sa-mi amintesc mereu ca “Dumnezeul nostru este in cer, El face tot ce vrea”! Wow! Ultima lectie este ca Multumirea este asigurata atunci cand incredintez lui Dumnezeu lucrurile pe care nu le pot controla. La capatul Zilei de Thanksgiving “eu ma culc si adorm in pace, caci numai tu Doamne imi dai liniste deplina in locuinta mea” (Psalm 4:8). A fost un Happy Thanksgiving!