Da, fara Frica! Yes, without Fear!

Referendumul este Sambata si Duminica, 6 & 7 Octombrie.

Actele de identitate pe baza cărora se poate vota:

– pașaportul diplomatic,
– pașaportul diplomatic electronic;
– pașaportul de serviciu;
– pașaportul de serviciu electronic;
– pașaportul simplu;
– pașaportul simplu electronic;
– pașaportul simplu temporar;
– cartea de identitate;
– cartea de identitate provizorie;
– cartea electronică de identitate;
– buletinul de identitate;
– pașaportul simplu cu menționarea țării de domiciliu;
– pașaportul simplu electronic cu menționarea țării de domiciliu;
– pașaportul simplu temporar cu menționarea țării de domiciliu;

Pentru a putea vota, actele de identitate trebuie să fie valabile.

UPDATE. Anunţ privind organizarea referendumului pentru revizuirea Constituţiei României în perioada 6 şi 7 octombrie 2018

• Întrebarea supusă referendumului: „Sunteţi de acord cu Legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?”; alegătorii sunt chemaţi să răspundă cu „DA” sau „NU” la întrebarea înscrisă pe buletinul de vot.
• Obiectul supus referendumului: articolul 48 alin. (1) din Constituţie
– Legea de revizuire a Constituţiei adoptată de Parlament prevede că articolul 48 alin. (1) din Constituţie va avea următorul conţinut: “Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.
– Forma actuală a articolului 48 alin. (1) din Constituţie : ”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.
• Perioada de desfăşurare a referendumului: zilele de 6 şi 7 octombrie 2018.
• Orarul secţiei de votare: în ziua de sâmbătă, 6 octombrie 2018, între orele 7.00 şi 21.00, ora locală şi în ziua de duminică, 7 octombrie 2018, între orele 7.00 şi 21.00, ora locală.
• Cine îşi poate exercita dreptul la vot în străinătate: toţi cetăţenii români cu vârsta de peste 18 ani, împliniţi inclusiv în ziua referendumului, cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, precum şi cei cu domiciliul/reşedinţa în România, aflaţi la momentul referendumului în străinătate.
• Cine nu își poate exercita dreptul la vot în străinătate: cetăţenii români puşi sub interdicţie printr-o hotărâre judecătorească definitivă, precum şi cei lipsiţi de dreptul de a alege, ca urmare a unei condamnări definitive.
• Cum se poate exercita dreptul la vot: la orice secţie de votare organizată în străinătate. La referendumul de revizuire a Constituţiei din 6-7 octombrie 2018 nu se poate vota prin corespondenţă şi nici prin intermediul urnei mobile.
• Ministerul Afacerilor Externe recomandă tuturor cetățenilor români cu documente românești expirate, pierdute sau furate să-și reînnoiască/preschimbe din timp documentele cu care pot vota.
• Fiecare alegător își exprimă votul personal.
• Votul multiplu este interzis.
• Exercitarea votului în numele altui alegător este interzisă.
• Votul exercitat în cadrul referendumului este secret.
• Orice control asupra modului în care votează un alegător este interzis.
• Participarea cetățenilor la referendum se face pe baza liberului consimțământ al acestora.
• Nimeni nu are dreptul de a exercita presiuni asupra unui alegător pentru a-l determina pe acesta să participe sau să nu participe la referendum.
Mai multe detalii privind numărul secțiilor de votare care vor fi organizate pe teritoriul Statelor Unite ale Americii și adresele acestora, precum și alte informații de interes privind organizarea referendumului, vor fi făcute publice în perioada imediat următoare.

http://washington.mae.ro/local-news/1817

Pledoarie pentru Familie

CREDINTA TRANSFORMA CULTURA: FAMILIA

(articol publicat in Tribuna Romaneasca)

Romania a intrat in febra referendumului pro-familie traditionala. Un moment istoric, paradigmatic. Eu un razboi cultural. Cultura anihileaza Credinta sau Credinta transforma Cultura. Nu e ceva nou, e o lupta care se repeta in istorie. In prezent, studiez una din cele mai interesante carti ale Bibliei, cartea lui Daniel, pregatind o serie de mesaje/prelegeri sub titul “Credinta Transforma Cultura.” Daniel e o carte cu imense valente teologice, eshatologice, semantice, istorice, sociale si profetice. Desi este o carte scrisa in perioada exilului babilonian, ea ofera incredibile descriptii ale societatii contemporane. Ea descrie credinta asediata de cultura. Valorile biblice inlocuite cu valorile preponderente ale culturii. Pentru context, naratiunea cartii prezinta drama unui grup de tineri evrei, dintre care cel mai cunoscut este Daniel, rapiti pur si simplu din familiile sanatoase in care s-au nascut in Ierusalim si exilati in Babilon, centrul cultural si politic al lumii de atunci. In timp ce ei, repurteaza un succes extraordinar,  acesti tineri traiesc o drama tacuta la ca care au fost expusi de cultura care i-a emancipat. Povestea nescrisa a cartii Daniel este cea a familiei. Care este drama acestor tineri geniali? Sunt doua aspecte. Primul, acesti adolescenti sunt rapiti din familiile lor, separati de parinti din punct de vedere geografic, emotional, religios, educational si cultural. Ei, de fapt devin proprietatea statului, tineri fara parinti, fara familie. Statul investeste in ei, ii pregateste pentru diferite roluri subserviente. Statul le schimba identitatea si le confera noi nume.

Cultura de atunci a facut cateva lucruri fundamentale: i-a educat, i-a indoctrinat, i-a format, i-a conformat si i-a controlat. In acesti parametri, acesti tineri au avut un success extraordinar, succes tolerat de imperiu. Ei au devenit astfel oamenii sistemului. Exista si un al doilea aspect legat de familie. Nu numai ca au fost separati de familiile lor, dar, de asemenea, li s-a negat posibilitatea formarii unei familii. Le-a fost luat potentialul perpetuarii, a reproducerii. Acesti tineri au fost facuti eunuci (fameni), adica, simplu, au fost castrati, de-masculinizati, pentru a nu putea forma familii sanatoase. Cand familia se dezintegreaza o natiune colapseaza, devine extincta. “Prima veriga a societatii este casatoria”, spunea Cicero. De fapt, istoric vorbind, atunci cand imperiile civilizatiei umane au interferat cu idea de familie decaderea lor a fost foarte aproape.

In aceasta era istorica suntem in acel moment in care exista un razboi cultural impotriva familiei. Realtitatea este ca e un razboi aproape peirdut. Mai sunt putine oportunitati. De aceea referendumul din Romania este atat de crucial.

Pentru succesul societatii umane, Dumnezeu a creat familia: Un barbat, o femeie si copii. Asta-i definitia Lui. O formula care a avut success mii de ani. De ce familia este atat de importanta in planul lui Dumnezeu?

O sa mentionez cateva motive simple:

Familia ofera cel mai bun cadru pentru formarea de relatii interumane sanatoase. De fapt este singurul loc. Aici incep relatiile cu raportare corecta intre genuri, intre generatii si intre temperamente diferite. Cei care sufera relational in general au avut o familie disfunctionala in care relatiile nu s-au format natural si sanatos.

Familia ofera cel mai propice climat pentru copii. Orice copil are dreptul la o familie normala. Un tata si o mama. Sunt diferite studii stiintifice care demonstreaza beneficiile unei familii traditionale pentru copii, dar nici macar nu am avea nevoie de studii sociologice, psihologice, medicale care sa ateste acest adevar. E intelepciune populara, experienta umana verificata prin milenii de istorie.

Familia asigura supravietuirea rasei umane. Realitatea este ca rasa umana se poate reproduce natural in perpetuitate doare prin relatiile heterogene, dintre un barbat si o femeie, si nu homogene. Si Dumnezeu a ales ca acest lucru sa aiba loc in cadrul familiei.

Familia este epicentrul fundamental al civilizatiei. Inainte sa existe guverne, societati dezvolatate, sisteme economice, universitati si institutii, a existat familia, ca celula primare a civilizatiei umane. Nu ar exista civilizatie fara familie.

In final, familia este, spiritual vorbind, canalul prin care curge binecuvantarea, favoare divina (Exodus 20:6).

Aceste lucruri au fost universal acceptate timp de milenii. Doar in timpuri recente, familia este ostracizata societal, politic si juridic. Dezintegrarea familiei nu s-a produs instantaneu, ci procesual prin diferite etape.

Care sunt fortele care au condus aici? Din nou, o sa mentionez cateva fenomene care ne-au condus in acest moment in istorie. Primul, este Proliferarea Divortului. De-alungul istoriei, in diferite culturi si religii, divortul a reprezentat o stigma sociala. Secolul 20 a fost perioada in care divortul a devenit epidemie sociala, in special, in lumea dezvolatata. Astfel casatoria nu mai era un legamant de viata, ci un contract temporar care venea cu clauze de terminare. Au fost multi factori care au condus la aceasta stare, printre care si noua atitudine indulgenta a bisericii fata de divort. Al doilea fenomen este Proliferarea Avortului. In istorie au existat avorturi si incercari de avort, dar cazul Roe vs Wade (1973) in SUA a facut din avort politica de stat, inginerie sociala. Se estimeaza ca doar in America s-au produs peste 60 de milioane de avorturi, in intreaga lume, peste 1,5 miliarde de copii au fost avortati. Dupa revolutie, Romania a devenit o campioana europeana a avorturilor (22 milioane). Imaginati-va ce presiune asupra familiei acest fenomen. Al treilea fenomen este Proliferarea Coabitarii. Emergenta uniunilor civile au oferit cuplurilor beneficii care au fost rezervate familiei, astfel ca in tarile “civilizate” cuplurile au incetat sa se casatoreasca, sa mai formeze familii traditionale. Al patrulea fenomen este Emergenta Feminismului Militant. Crestinismul, in general, a redat demnitatea femeii, iar Biserica a fost un loc unde femeile au gasit emancipare spirituala, sociala, emotionala si chiar politica. In Christos, barbatul si femeia sunt egali desi indeplinesc roluri diferite. Dar in ultimul secol, forte ultra militante au confiscat idea de feminism, creind o miscare retrograda, extremista, anti-familie, anti-barbati, anti-Credinta si anti-valori iudeo crestine. Feminismul militant are o influenta nociva si distructiva asupra familiei.

Urmatorul fenomen este Ingradirea drepturilor Parentale. In ultimii ani guvernele si institutiile guvernamentale si-au arogat tot mai multe drepturi si autoritate asupra copiilor. Suntem aproape in situatia in care guvernul se erijeaza in proprietar al copiilor, iar parintii ii au doar in custodie. Cazul Bodnariu si multe altele ilustreaza exact acest fenomen.

Ultimul fenomen este Redefinirea Radicala Familiei. In ultimii anii, aceasta agenda a devenit extrem de agresiva si activista. Legalizarea casatoriei homosexuale, expansiunea incredibila a diferitelor tipuri si litere LGBTQ…, transgenderismul si persecutia familiei traditionale ne-a adus in acesta situatie care pare aproape ireversibila. A fost o agenda de lunga durata care a fost urmarita cu consecventa, folosind toate parghiile posibile si resurse extraordinare.

In acest kairos, moment istoric si divin, ce putem face noi? Sunt cateva lucruri pe care crestinii adevarati trebuie sa le faca. Iata 3 dintre lucruri:

1.     Formarea de familii sanatoase. In ochii lui Dumnezeu, casatoria este sacra si este canalul prin care Dumnezeu da binecuvantare. Cum au supravietuit evreii in exil? Dumnezeu le-a poruncit sa formeze familii (Ieremia 29:5-6). Drama tarilor europene consta in faptul ca nu se mai casatoresc sau se casatoresc tarziu, nu mai au copii si, in consecinta, populatii intregi devin extincte. Multe tari europene au gasit solutie la acesta situatie disperata in imigratia masiva. Crestinii trebuie sa formeze familii sanatoase. De fapt, cea mai buna reclama pentru familie este o familie sanatoasa si fericita.

2.     Celebrarea Familiei. Ca si comunitati si Biserici, noi trebuie sa  sarbatorim familia, s-o apreciem, sa investim in familie, sa o cultivam si sa cream cadrul dezvolarii ei. Celebreaza familia, vorbeste bine despre ea, lucrand astfel la afirmarea familiei.

3.     In final, este vremea sa Luptam pentru Familie (Neemia 14:14). Acesta e ceasul astral al familiei. Nu putem sta in expectativa, nu putem ramane pasivi si indiferenti, fricosi si descurajati. E vreme de razboi. Nu este o lupta violenta. Crestinii nu cred in violenta. Dar trebuie sa luptam Spiritual. Ne rugam pentru familie mai mult ca oricand. Investim in spiritualitatea familiei. Trebuie sa ne luptam Social. Sa promovam familia si valorile noastre. E vremea sa afirmam valoarea familiei cu curaj, neitimidati de presiunile sociala. Trebuie sa luptam si Economic, investindu-ne financiar in ceea ce credem. In final, trebuie sa luptam si Legal. Sunt momente in care trebuie sa ne aparam drepturile Legal. De fapt, toate victoriile fortelor anti-familie au fost castigate prin litigare juridica, nu prin vointa populara. Prima si cea mai simpla lupta legala este insa votul personal. Acum e timpul sa votam ceea ce credem. Tu ce sustii? Eu sustin Familia!

Dupa 50 de Ani: Conventia Incotro?

Dupa 50 de ani: Conventia Incotro?

 

Conventie este un cuvant mare! Inseamna de obicei un acord intre natiuni si institutii sau o adunare festiva a unor oameni mari care au interese comune, dar este si un mod de a organiza activitati. Nu stiu daca la prima Conventie a Bisericilor Penticostale din America de Nord, credinciosii adunati la Detroit au folosit acest cuvant pretentios. Posibil ca nu era inca in vocabularul lor.  Dar un lucru e clar: ceea ce a inceput mic este acum, dupa 50 de ani, mare. E Jubileu Penticostal in America – SUA si Canda. Este acum o adevarata Conventie! S-or fi gandit ei, primii participanti, ca acel mic eveniment o sa reziste 50 de ani si o sa creasca exponential?  50 de ani este o perioada lunga de timp si probabil ca nimeni n-a facut pronosticuri. Sincer, mi-ar fi placut sa particip la acea prima Conventie, dar realitatea este ca nici macar nu eram nascut atunci.

M-am gandit serios la catalistul care i-a adus pe acei primii oameni impreuna. Ce au avut acei Penticostali revolutionari care au evadat din spatelei cortinei de fier si s-au transplantat intr-o noua tara, unde nu ne-aparat curgea lapte si miere, dar cel putin oferea o abudenta de lapte, miere si libertate?

Ce au avut ei, primii Conventionisti? Cred ca in primul rand, au avut Dor. Dor de tara, dor de cei dragi, dor de limba, dorul de a se inchina in prezenta lui Dumnezeu impreuna. Le-a fost dor sa fie cu-ai lor. Dar cred ca au avut si Frica. Frica de necunoscut, singuratate, de izolare, frica de aceasta caldare multiculturala care topeste identitati si culturi. Ce o sa faca ei cu familiile lor, cu copiii lor, cu bisericile lor? Au venit impreuna pentru a-si risipi frica, pentru a auzi ceva care sa le de-a speranta, sa le mareasca credinta. Probabil ca au sosit cu frica si au plecat cu speranta.

Acesti Penticostali au avut si Viziune. Au inteles ca traind in izolare si parohialism isi vor pierde identitatea. Ca relatiile vor produce unitate, iar unitatea e o marca a maturitatii. Au realizat ca singuri nu vor rezista, ca impreuna vor putea face lucruri mai mari.

In final, cred ca ei, primii Convetionisti, au avut un Spirit Sarbatoresc. Au inteles ca Scriptura e plina de sarbatori si evenimente. Au inteles ca painea franta la masa partasiei este mai gustoasa, iar cantarea cantata cu altii e mai duioasa. Au priceput ca o sarbatoare de acest gen produce emotii si sentimente unice, creeaza amintiri de neuitat si consemneaza istorie. Au simtim in inima lor ca sentimentele si amintirile produc apartenenta si identitate.

Probabil ca au fost si alte motive catalizatoare, dar e clar, de 50 de ani penticostalii continua sa vina impreuna la sarbatoare anuala a Bisericilor penticostale care este, asa cum se stie, cel mai mare eveniment anual romanesc din disaspora.

Prima Conventie la care am participat a fost in 1996 in Phoenix. Imi amintesc emotiile acelui eveniment, uimirea de a vedea mii de credinciosi impreuna, surpriza locului excelent in care conventia a avut loc. De atunci revin de fiecare data cu emotie, cu asteptari si cu amintiri.

Acum la Jubileu, e normal sa ne intrebam Ce binecuvantari a adus Conventia comunitatii noastre penticostale? Personal, pastor coordinator a doua conventii (2004, 2011), cred ca Conventia a avut multe contributii, dar cele mai evidente pentru mine sunt trei. Prima este Consolidarea Identitatii noastre penticostale prin partasie, relationare si afirmare. Ne-a consolidat nu doar identitatea nationala, ci si pe cea spirituala. Identitatea produce Unitatea. A doua mare contributie este creearea unui Climat de Excelenta. Am inceput sa intelegem ca Dumnezeu merita ce este mai bun si, este clar ,ca de la an la an organizarea este mai buna, muzica este de mai mare calitate, predicarea este la inaltime si inchinarea este inaltatoare. A creat si acea emulatie – competitie pozitiva – intre Biserici, pastori, lideri, conducand astfel la ridicarea stachetei organizatorice si spirituale la Conventie si apoi la nivel local. In final, conventia inspira un Sens al Scopului si Misiunii. La fiecare Conventie realizam ca noi ca si comunitate Romano-Americana, n-am ajuns la intamplare aici, nu am fost binecuvantati cu resurse, talente si potential doar pentru uz intern, ci ca avem un scop, o Misiune dincolo de granitele propriei culturi.

Totusi, la 50 de ani, trebuie, de asemenea, sa ne intrebam Va mai rezista Convetia? Pentru cati ani vom avea Conventia? Merita sa m-ai mergem la Conventie? In timp ce eu ma duc cu bucurie la Conventie, oare copii mei vor continua sa participe? Sincer, e greu de raspuns. Ce va afecta viitorul Conventiei? Costurile exorbitante? Lipsa de interes a credinciosilor sau a pastorilor? Precedente istorice? O comunitate in tranzitie culturala si generationala? Nu detin toate raspunsurile si nici nu vreau sa fac pronosticuri gratuite. Dar cred ca acest eveniment va continua peste ani daca vom crea Dor, Nevoie de Apartenenta, Viziune si Celebrare. Si cum vom realiza aceste lucruri in genereatia aceasta? Personal cred ca sunt cateva lucruri imperative. Primul este  Cultivarea Spiritualitatii – conventia trebuie sa ofere o experienta spirituala intensa, si nu politica bisericeasca evidenta. Al doilea, Conventia trebuie sa fie Relevanta si acest lucru este posibil prin creativitate. Sa nu uitam ca noi slujim unui Dumnezeu Creator. El face lucruri frumoase si atractive. Noi doar trebuie sa-l imitam pe El. Al treilea, Organizarea dinamica a Conventiei. Servicii interminabile si plictisitoare ucid spiritul de sarbatoare si obosesc atat trupul cat si sufletul. Conventia trebuie sa fie o experienta unica, dinamica, exploziva. Aceasta va crea dorul de Conventie. Al patrulea, un Scop clar al Conventiei care va crea un sens de Misiune si influenta. In final, Un Plan de Succesiune va ajuta conventia sa ajunga la Centenar, daca Domnul nu vine inca. Succesiunea se va produce inevitabil. Dar este un lucru sa imbatranim si sa fim fortati sa o predam, si alt lucru sa planificam o tranzitie generationala care are implicatii culturale, lingvistice, teologice si ecclesiale.

La Jubileu, sarbatorim bunatatea lui Dumnezeu timp de 50 de ani, dar in acelasi timp, privim prin credinta in viitor, anticipand credinciosia lui Dumnezeu. E clar, Conventia depinde de Dumnezeu…, dar si de noi. Si pentru ca depinde si de noi intrebarea este Ce vom face cu Conventia? Dupa 50 de ani, Conventia Incotro?

Geamanul lui Toma: Ce se intampla cand tu nu esti la Biserica?

Hristos a Inviat! E iar Sarbatoarea Pastelui. Cei mai multi se grabesc acum sa raspunda pios, “Adevarat, a Inviat!” Prea putini mai sunt cei care vor raspunde cu “Am fost informat” sau “Nu stiu, nu l-am vazut!” Au trecut acele vremuri intunecoase. Multi insa dintre cei care se saluta reverentios de Paste n-au mai fost la Biserica de la Craciun. Sau de la Pastele trecut. Sau poate de la vreun eveniment personal: nunta, botez, inmormantare, etc. Participarea la Biserica a scazut vertiginous in ultimele decenii. A ajuns la nivele inspaimantatoare in Europa civilizata, iar America evlavioasa urmeaza acelasi curs. Bine ca centrul gravitational al crestinismului s-a mutat din emisfera nordica in cea sudica, unde Biserica creste rapid, iar participarea este masiva. Ilustrativ este faptul ca 2% din rusi participa la Biserica frecvent, dar 89% din Nigerieni o fac constant. Totusi, absenta de la Biserica nu este un fenomen nou. De fapt, la Prima Inviere, din 11 ucenici, unul a lipsit. 11, ca Iuda nu mai era. Toma este adesea etichetat ca Toma Necredinciosul cam pe nedrept. Mai bine ar merge Toma Absentul. Si sa nu uitam ca Toma se mai numea si Geamanul. Implicatia este a avea un geaman despre care nu stim nimic. Dar geamanul lui Toma sunt eu si tu cand absentam de la Biserica. Lipsim. Ne indoim. Cartim!

De ce trebuie sa participe crestinul frecvent la Biserica? Pentru ca altfel nu-i crestin!. Asta-i cam dura, dar adevarata. Putem da si niste motive mai generale. Unu, trebuie mergi la Biserica pentru ca este porunca lui Dumnezeu sa tinem ziua de odihna pentru trup si sa cultivam spiritul nostru. Doi, pentru ca Isus Christos a mers la Biserica. Nu pierdea ocazia sa fie ba la sinagoga, ba la la templu, dar intotdeauna cu familia lui spirituala. Trei, trebuie sa mergi la Biserica pentru ca este un exemplu bun de urmat pentru copiii tai si pentru cei din jur. Patru, s-ar putea sa te simti vinovat daca nu mergi. Cinci, este foarte important sa participi la Biserica pentru beneficiul tau personal. Lista ar putea continua, insa aici am vrut sa ajung. Care sunt beneficiile? Care este influenta? Ce inseamna absenta ta? Puneti intrebarea asta simpla: ce se intampla cand tu nu esti la Biserica? Vreau sa-ti dau cateva raspunsuri directe.

Pierzi oportunitati spirituale personale immense. Toma nu trebuia sa fie acolo pentru Isus. Christos nu avea nevoie de Toma. Toma avea nevoie de Isus. Cand vii la Biserica in primul rand vi pentru sufletul tau. Pentru beneficiul tau personal. Uite ce-a pierdut Toma: v. 22 “a suflat peste ei si le-a zis: Luati Duh!”. Scriptura nu ne mai spune ca Isus ar fi repetat aceasta dispensare de duh atunci cand Toma a fost present. Sufletul tau are nevoie sa vii sa te rogi cu fratii si surorile tale, sa canti cu ei, sa te rogi cu ei, sa asculti cu ei. Adevarul este ca ‘slujba de la care lipsesti, este slujba de care ai nevoie” cum spunea cineva.

Dezvolti obiceiuri lumesti, nespirituale. Te obisnuiesti sa nu participi. Uite, asta spune Biblia la Evrei 10:25 “Să nu părăsim adunarea noastră (Biserica noastra), cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atît mai mult, cu cît vedeţi că ziua se apropie”. Gasim scuze serioase sa nu venim, scuze care devin explicatii logice si apoi obiceiuri teribile. Lucrurile negative, obiceiurile rele pe care le avem nu le-am invatat cand am fost la Biserica, ci atunci cand nu am fost. Cand am fost in alta parte. Cine are vicii nu le-a invatat la Biserica. Oamenii nu invata sa bea, sa fumeze, sa se drogheze, sa barfeasca, sa curveasca, sa judece, sa injure in Biserica, ci in afara ei.

Devi o persoana negativista. Toma devine negativist, indoielnic, critic. El nu crede pana nu vede, pana nu pipae. Se indoieste de grup si se indoieste de Isus. Am descoperit adesea ca cei mai mari critici ai bisericii, a slujbelor, a activitatilor spirituale sunt tocmai cei care sunt absenti si nu se implica. Spun unii ca Biserica e moarta, slujbele seci, credinciosii sunt ipocriti, clericii sunt corupti. Imi sta pe limba intrebarea “Voi de unde stiti, ca n-ati mai fost de mult timp la Biserica?”

Cand nu participi, faci Lucrarea Domnului sa sufere. Slujirea este afectata. Trupul lui Christos are nevoie de tine. Fanfara are nevoie de tine, Corul are nevoie de tine. Grupul din care faci parte are nevoie de tine. Scoala duminicala are nevoie de tine, echipa de usierii are nevoie de tine. Biserica are nevoie de participarea ta fizica, vorba apostolului Pavel, “pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca (Romani 12:1)”. Nu fi cu noi doar in duh, sau pe internet, vino cu noi in trup. Vrem sa dam mana cu tine, sa te privim in ochi si sa ne rugam impreuna. Biserica are nevoie de implicarea ta spirituala si chiar de sprijinul tau financiar. In plus, absenta ta ne demoralizeaza. Ne pare rau ca nu esti cu noi si ne intrebam ce ti-am gresit. Ce-am putea sa facem sa sa-ti recastigam increderea. Chiar mai grav, absenteismul de la Biserica este molipsitor. Mai sunt si alti care o sa-ti urmeze curand exemplul. Daca tu nu vii de ce sa vina si ei. Cand nu esti aici, Trupul lui Christos sufera!

In final, cand nu partici frecvent la Biserica, esti in pericol sa cazi de la Credinta. Sa devi un apostat. Te racesti, devi caldicel. Te stingi, moare totul in tine. Nu te mai umpli de Duh. Nu te mai rogi, nu mai poti canta. Nu mai ai gandire spirituala. Nu te mai mustra constiinta si traiesti in izolare spirituala cu identitatea si asigurarea falsa ca esti si tu crestin. Traiesti ca lumea, dar esti crestin. Devi astfel o statistica a Crestinismului nominal. Ai numele, dar nu si practica. Si asta e drama Crestinismului: e plin de crestini apostati, de neo-pagani crestini. Nu vrem sa ti se intample asta. De aceea, te asteptam la Biserica din nou. Vrem sa dam mana cu tine, sa-ti dam o imbratisare. Sa ne rugam si sa cantam impreuna. Sa ascultam evanghelia, si de ce nu, sa frangem painea impreuna. Ne lipsesti tare mult. Fara tine suntem mai slabi si mai saraci spiritual. Toma a invatat lectia. A stiut ca atunci cand se aduna credinciosii, vine si Isus. Si El nu vine cu mana goala, Ne da pace, bucurie, Duh Sfant si har. E vremea sa mergi la Biserica! Adevarat, A Inviat!

 

Gloria Unui Stergar

Sarbatoarea Pastelui este o sarbatoare sobra si profunda, o sarbatoare care ar trebui sa ne faca mai reflectivi, mai meditativi. E greu insa sa fim meditativi intr-o perioada cand traim intr-o lume virtuala unde suntem bombardati cu informatii, cu imagini, cu notificari continue si cu “like-uri” care ne spun cat de populari suntem. Exista o goana dupa popularitate, dupa glorie, o glorie falsa si desarta.

Din acest univers social si virtual, e sanatos sa ne intoarcem in universul biblic ca sa ne tratam de “socialita”.

Exista un episod in Evanghelia dupa Ioan care este intotdeuna proaspat si surprinzator. Contextual, Evanghelia dupa Ioan este divizata in doua parti majore:

1. Cartea Semnelor – capitolele 1-12, capitole ce consemneaza sapte semne facute de Mantuitor
2. Cartea Gloriei – capitolele 13-21, unde descoperin ca gloria este realizata prin suferinta, asa cum poetic surprinde acest aspect unul din cantecele clasice, “drumul slavei trece si pe la cruce.”

Interesant este faptul ca apostolul Ioan este autorul care vorbeste foarte mult despre glorie. Bunaoara, in evanghelie cuvantul glorie si derivatele sale apare de 42 de ori , iar in cartea Apocalipsa, apare de 19 ori pentru un total de 61 de ori.

Cartea gloriei incepe cu pasaj care-l prezinta pe Isus si un stergar. Aici incepe drumul gloriei, cu gloria unui stergar.

Ce poti face cu un stergar, un prosop? In general, stergarul este un simbol al umilintei, este un simbol al esecului, este simbolul renuntarii.

Stergarul este folosit adesea in ring, cand doi boxeri concureaza in ring: unul este foarte tare si-l nauceste pe celalalt, care nu mai are nici o replica. Lovitura dupa lovitura, durere, arcada sparta, sange. Celalalt loveste fara mila, gata sa-l omoare in bataie. Singura sansa pentru a-l opri este sa renunte, sa se declare invins. Cum sa faca asta? Cineva arunca prosopul, stergarul. E invins, dar a scapat cu viata. Dar si cu rusinea esecului. Prosopul acesta este un simbol al esecului, al renuntarii.

Cum devine stergarul esecului stergarul gloriei? Ce-a facut Isus?

In primul rand, cu stergarul, Isus se asigura pe sine (v. 4). Isus i-a invatat cum sa se asigure. Isus a luat stergarul… de la inceputul lucrarii, Satan i-a spus “Arunca prosopul!” “Daca esti fiul lui Dumnezeu, arunca-te jos! (Matei 4:6).  Satan i-a aratat gloria lumii.  “toate aceste lucruri ti le voi da tie, daca te vei arunca cu fata la pamant si te vei inchina mie.” Arunca stergarul!! Renunta! Va fi prea greu si prea dureros pentru tine. Isus stie deja toata suferinta: vanzare, lepadarea, batjocurile, cununa de spini, biciul cu scorpioane, crucea, piroanele, arsita, setea, moartea, mormantul. Diavolul suiera demonic: “Arunca prosopul!”. Isus a luat stergarul… Ce o sa faca cu stergarul? O sa-l arunce? Isus s-a incins cu el. S-a asigurat pe sine. A stiut ca a venit ceasul. Acesta-i momentul tau, momentul dificil. “Tatal stie ce se intampla. Eu stiu cine sunt si de ce am venit. Nu arunc prosopul! Dar ma incing cu el. Ma asigur pe mine insumi”

Poate ca esti azi intr-o situatie similara. Ai luat prosopul si esti gata sa-l arunci. Esti gata sa te dai batut, sa renunti, poate la familia ta, la o prietenie, la o relatie, la businesul tau, la lucrarea pe care o faci. Satan te incurajeaza: renunta! O sa pierzi. E vremea sa te incurajezi. Tata stie ca esti in situatia asta si nu vei pierde! Nu arunca prosopul!

In al doilea rand, Isus, prin gestul lui, exprima iubire. Isus ii invata cum sa iubeasca. A luat prosopul si dintr-o data i-a vazut pe cei din jurul lui. L-a vazut pe Petru. Laudaros si curand lepadat. L-a iubit pana la capat. L-a vazut pe Iuda. “Ma va vinde”. Cu treizeci de arginti. Fiindca-l iubea, l-a iubit pana la capat. L-a vazut pe Toma. “El nu o sa  creada. I-l voi iubi pana la capat.” Stergarul era un simbol al acelei iubiri care merge pana la capat. si pentru cei pe care-i iubesti faci orice. Te sacrifici, infrunti rusinea, slujesti, le cureti mizeria, le ierti gresellile si esti gata sa mori pentru ei.

Nu o sa-i iubeasca partial, iubirea lui nu se schimba. Nu o sa-i iubeasca temporar. Nu o sa-i iubeasca superficial, ci radical. Pana la capat. S-a uitat la chipul fiecaruia si cu stergarul in mana, spalandu-le picioarele,  le-a spus va iubesc pana la capat. Ce demonstratie de glorie. Asta da “like”!

Pe 14 decembrie, 2012, Adam Lanza, un tanar a omorat 26 de persoane prin impuscare in oraselul Newtown, CT., o drama incredibila pentru America. Tatal lui a ramas tacut pentru mult timp. In primul interviu pe care l-a dat a spus ar fi vrut ca fiul lui sa nu se fi nascut. ca a devenit un monstru. Mi-am pus atunci intrebarea: daca tatal lui i-l iubea pe Adam pana la capat, pe mama lui si pe familia si nu divorta si nu-i abandona, s-ar fi intamplat acest lucru? I-a dat bani, dar nu i-a dat dragoste. A luat stergarul si in loc sa demonstreze iubirea lui, l- a aruncat. La fel s-a intamplat cu alti tineri care au devenit confuzi, neiubiti si violenti. Unul din motivele pentru care Nikolas Cruz a impuscat 17 tineri la scoala in Florida, a fost faptul ca cineva a aruncat stergarul.

In al treilea rand, Isus, prin acest act surprinzator, le ofera iertare. Isus ii invata cum sa se ierte. Stergarul acesta este un simbol al iertarii. Petru refuza gestul lui Isus. “Petre, daca nu te spal eu, nu vei avea parte deloc cu mine” e un moment crucial. Isus stie ca in curand Petru o sa se lepede de el. Isus i-a prosopul si in loc sa renunte la Petru, ii spala picioarele. I-l iarta. Isus vrea sa-i recupereze. Ne invata sa-i recuperam pe cei care au gresit, care s-au ratacit, care au cazut.

Subiectul acesta este foarte important. E o satisfactie uriasa sa poti recupera pe cineva. Sa vezi un fiu risipitor ca se introarce acasa, ca un cuplu se impaca, ca un pacatos primeste iertarea. Iuda 23 spune clar, “cautati sa mantuiti pe unii, smulgandu-i din foc!” 1 Petru 4:8 subliniaza acelasi act: “mai presus de toate, sa aveti o dragoste fierbinte unii pentru altii, caci dragostea acopera o sumedenie de pacate”.

Isus is trateaza regeste. Isus ii invata cum sa se trateze unul pe altul. “Intelegeti voi ce v-am facut eu?” “Da, ne-ai spalat picioarele.” “Da, v-am spalat picioarele, dar am facut mai mult decat atat. V-am tratat regeste. Mai bine decat meritati. V-am iubit pana la capat si nu am renuntat la voi. N-am aruncat prosopul.”

E atat de usor sa renuntam la cei care au gresit, la cei care sunt pe muchie, pe val, pe marginea prapastiei. La cei care deja aluneca pe panta pacatului si a deziluziei. E asa de usor sa traim in neieratare cu resentimentele si deziluiziile noastre. Sa ne plangem de mila si sa murmuram non-stop. E atat de usor sa renuntam la visele noastre, la aspiratiile spirituale, la destinul pe care l-a desenat Dumnezeu, la Prietenii si oamenii din viata noastra, uneori chiar la familia noastra, la chemarea si lucrarea pe care o facem.

Isus a luat stergarul… si s-a asigurat, a iubit si a iertat. A transformat rusinea stergarului in gloria slujirii.

Indiferent in ce situatie te afli, intrebarea este: ce o sa faci cu stergarul? E in mainile tale! O sa-l arunci? Sau o sa-l folosesti pentru gloria lui Dumnezeu? Gloria invierii, este precedata de gloria stergarului.

De pe campul de misiune din Peru

Va salut cu multa dragoste din Peru.

Dupa cum stiti am petrecut un timp in Romania, unde am avut un timp binecuvantat cu familia mea dar si cu foarte multi oameni care nu il cunosc pe Dumnezeu.

De asemenea, m-am ocupat si de sanatate. Cele mai mari probleme le-am intampinat in domeniul stomatologic, deoarece m-am intors cu o inflamare grava a danturii.

(Anul trecut am fost la dentist intr un oras mic la marginea junglei, in care igiena lasa mult de dorit)

Asa ca pe toata perioada cat am stat acasa a trebuit sa urmez un tratament si sa imi schimb total lucrarea care am avut o inainte. De aceea, ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca am ajuns la timp la dentist si pentru ca am avut timp sa rezolv aceasta problema.

Acestea fiind implinite, am fost gata sa ma intorc pe noul camp de lucru, care este in alta zona  din Peru. Se numeste Madre de Dios.

Pentru ca este un nou an si o noua locatie am fost foarte ocupata cu inoirea vizei de rezidenta si cu alte lucruri legate de noua lucrare.

Acest camp nou de lucru se imparte in doua:

1. Pregatirea terenului pentru începerea unor cursuri in orasul Puerto Maldonado a misiunii Omnis Terra.

Orasul Puerto Maldonado  este capitala departamentului  Madre de Dios – regiunea Tambopata care are aproximativ 90.000 locuitori .

In calatoriile noastre, in aceasta zona, Dumnezeu ne-a condus pasii spre biserica evanghelica, Pact Etern din acest oras. Este o  biserica de aprox 400 membri, care doreste sa se implice in misiune. Am cunoscut aici pe pastorul Carlos Gonzales Beyuma si pe sotia sa Justina. Am impartasit cu ei despre lucrarea pe care o facem in Lisboa si au intrebat daca nu putem face asta si aici in Puerto. Ei fac parte dintr-o asociatie evanghelica, Maranata, care cuprinde 12 biserici. Pastorul Carlo, fiind viceprededinte. Mi-a spus ca ar putea aduna bisericile pentru cursuri si ca ar fi mare nevoie de motivare si initiere in lucrarea de misiune. Auzind despre aceste lucruri, un alt pastor din Cusco, m-a sunat si a intrebat daca putem merge cu cursurile si in bisericile lor.

2. A doua parte, se va desfasura cu ajutorul Domnului in comunitatea Monte Salvado. Locul despre care mi-a vorbit Domnul in urma cu 3 ani.

Aceasta comunitate este pe Riul Piedra in departamentul Madre de Dios. In ultima calatorie despre care v-am scris, anul trecut, am fost cu fr. Pastor Jose Trigoso care ne-a fost si ghid. El are 78 de ani si a fost pastorul celor din sat. A fost si profesor aici timp de 16 ani. Acum, de cativa ani, locuieste in oras impreuna cu sotia sa avand grija de nepoti.

De aceea, biserica din sat este in paragina. Din pacate nu numai constructia din lemn, ci și din punct de vedere spiritual.

Batranul pastor, sotia sa si cativa oameni din sat, m-au rugat tare mult sa ma intorc acolo.

Dorinta de a locui in aceast sat are mai multe motive:

1. Pentru ca cei din sat cunosc dialectul Yne.

Este limba vorbita de Tribul Masco Piro, care se estimeaza la un total de 3000 de persoane, ba chiar mai mult , acesta etnie intinzadu se pana in Brazilia.

Acest trib este necontactat inca, traind  izolati in jungla.

Pe langa acest sat Monte Salvado, traieste unul dintre cele mai mari grupuri Masco Piro, cam 400 de persoane. Acestia sunt monitorizati de postul de control din sat care supravegheaza toata zona.

In ultima calatorie, i-am auzit dar nu i-am vazut. Inainte cu cateva ore sa ajungem noi in satul vecin Puerto Nuevo, Los Mascos , au iesit din padure apropiindu-se de sat. Atunci satenii s-au speriat foarte tare si au facut o bariera de foc la o oarecare distanta de sat. Astfel au ramas in jungla la o distanta de cateva sute de metri.

Nu ii vedeam , dar le auzeam strigatele. Isi doresc sa iasa din jungla dar nu sunt lasati de autoritati si nici acceptati de comunitate.

2. Pentru ca  mi-au cerut ajutorul si m-au rugat sa ma intorc acolo pentru a-i invata cuvântul lui Dumnezeu.
3. Un alt motiv este ca Dumnezeu mi-a vorbit personal despre aceasta zona si acest sat inca de acum 3 ani.
4. Nevoaia urgenta  de cuvântul lui Dumnezeu in aceasta zona.
5.  Credinta, ca dupa ce vor fi nascuti din nou, cei din comunitate ii vor accepta si evangheliza pe cei ‘salbatici’ devenind misionari la rândul lor.

Pe langa acest sat mai sunt alte 2 comunitati la distante de cate 2- 3 ore care nu au biserici.

Deci cu ajutorul Domnului, voi pleca  in jungla peste cateva zile, cu scopul de-a onora chemarea pe care am primit o pentru triburi

– de a pune in practica promisiunile Domnului Isus,  – mijlocire în rugăciune, evanghelizare și ucenicizare.

Si cum Domnul nostru, este credincios in chemarea Lui, mi-a dat harul sa ma întâlnesc in oras, cu aproape jumatate din oamenii comunitatii.. Nu este un lucru simplu deoarece pana in oras trebuie sa calatoreasca 4 zile pe rau.  Aveau  intalnire cu autoritatile, pentru realegerea anuala a conducerii satului.  Spre surprinderea mea, cand au aflat, ca am ajuns in oras, m-au chemat sa iau parte la întâlnirile lor.

Aici mi-au confirmat inca o data, dorinta lor de a-i  invata cuvântul lui Dumnezeu si de a locui  in sat.

In urma acestor lucruri, ma pregatesc pentru a pleca in sat impreuna cu ei.

Pentru aceasta, as vrea sa va cer ajutorul in rugaciune, pentru urmatoarele motiv:

– Protectie in calatorie

deoarece este un drum lung, obositor si periculos. Am putea scurta timpul, folosind motoare mai mari , dar acestea consuma foarte multa benzina. Asa ca v-om calatori  4 zile pe rau, inoptand  pe plaja, in corturi.

– calauzire si  revelatie divina,

–  ca Dumnezeu sa cerceteze oamenii din sat si din trib prin Duhul sau cel Sfant

să cunoasca dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă, ca să ajunga plini de toată plinătatea lui Dumnezeu, vestind mai departe mântuirea Lui.

– sanatate, putere si curaj in vestirea cuvântului.

– intelepciune, pricepere si cunostinta

– sa ridice mai multi mijlocitori si lucratori in aceasta lucrare.
Dragii mei frati si surori, va scriu aceste rinduri, cu multa bucurie, dragoste si multumire pentru tot ceea ce ati facut si faceti  in sustinerea mea pe campul de misiune.

Anul acesta se împlinesc 10 ani de când slujesc Domnului cu ajutorul si sprijinul vostru, financiar si in rugaciune. Voua va multumesc si Domnului ii dau Slava , pentru ca desii nu ne-am vazut la fata ati fost alaturi de mine in duh, la fel cum si eu am fost alaturi de voi.

Domnul sa va binecuvanteze si sa va rasplateasca .

Sper cu toata inima sa ne revedem.

Acestea planuri sunt facute  in urma multor rugaciuni. Dar oricum ar fi, eu le incredintez in mana Domnului rugandu-l pe EL, sa duca la indeplinire doar pe cele dupa voia Sa.

Deoarece voi fi in mijlocul junglei la distanta foarte mare de oras, nu voi avea posibilitatea sa va scriu foarte curând.

Fie ca Domnul sa binecuvanteze fiecare familie, frate si sora din biserica noastra.

Cu multa dragoste si respect

Daniela

 

Christmas – A Tradition of Proclamation & Protest

We wish you a MERRY CHRISTMAS & A HAPPY NEW YEAR!

I was born during the full development of the communist regime in Romania. And from the early years of preschool the communist system worked methodically and dictatorially to erase any form of wonder and worship of the Creator. The Marxist atheism was the ideology de jour. Christian leaders were thrown in jails and anything related to Christianity was being erased. Churches were persecuted and isolated, buildings demolished and Christians were slandered and oppressed. We were prevented to gather publicly. Christmas became the Winter holiday, Santa became Snowman and the beautiful carols were replaced with absurd patriotic songs in awe of communism and its supreme leader. In a way, I feel that here in United States we are repeating that dark and scary nightmare before our eyes.
In spite of the persecution and hardship Christians did not give up on Christmas and especially on Christ. In fact, we took one of the ancient Christmas Romanian traditions, that is caroling on Christmas Eve, and transformed it into an evangelization opportunity and also, a form of protest. Actually, Christmas became the only opportunity of public evangelization in communist Romania. Therefore, we were making the Christmas the most important event. We were preparing special songs and from the little we had we were taking gifts to people that lacked everything. Christmas was a gospel invasion season. Groups of Christians, especially young ones, were singing carols and sharing the gospel in public markets, in hospitals, on trains, buses and subways. In most cities, the communist regime demolished houses and built ugly concrete building for public housing where families were living in dire conditions, many times in dark without power and hot water for showering. At Christmas, large choirs of Christians were going caroling in these places sharing the warmth and love of Christ. We were also taking gifts to their children. Hundreds and thousands of people were receiving Christ across the nation during the Christmas season. Even though the tradition was to carol on Christmas Eve, we subverted that, by doing it the next few nights and many times in the days leading to the holiday.

This Christmas tradition also became a form of protest against a tyrannical and godless system. However hard they tried to stop this, communists were not able to. In every small village and every large town thousands and thousands of Christians were refusing to stand down and they pledged their allegiance to a higher authority than the supreme leader, to the King of Kings and Lord of Lords, Jesus.
And it so fitting that the Communist regime fell in Romania in 1989 during the Christmas season. It all started at a church with hundreds of Christians caroling and singing songs to the King. It was the spark that ignited a fire that burned down and melted the edifice of one of the most tyrannical regimes in history. As Christ was lifted up, Communism was crushingly coming down. It all started with a Christmas tradition.
Now back in United States, our community still practices this ancient tradition. I am happy to see young people preparing and then singing carols in public places, in hospitals, on trains, assisted living facilities and even prisons. Year after year hundreds of young Americans of Romanian descent take the love of Christ thorough caroling and service to the “least of these” across Chicagoland. It is not just a way to have fun on Christmas eve, but it is a fun way for the young generation to proclaim the gospel and, perhaps to protest the culture which is crossing out Christ from Christmas.