Un Blog despre spiritualitatea si etosul evanghelic

Niste prieteni buni, mi-au adus in atentie articolul de mai jos:

http://stefandarabus.ro/2016/01/cazul-norvegia-privitul-in-oglinda-si-padurea-care-nu-se-vede-de-copaci-2/

In timp ce articolul este bine scris si foarte documentat cu statistici curente, autorul acuza subtil pe cei care suporta cazul Bodnariu de ipocrizie.

Bing Picture

Pentru ca am fost adaugat la acest post, pot sa spun ca am iesit in strada in favoarea familiei Bodnariu nu din ipocrizie, ci din convingeri foarte bine conturate. Idea fundamentala este cea a drepturilor parentale. Copiii nu sunt proprietatea statului, iar statul nu are cum sa fie un parinte mai bun decat parintii naturali. De fapt, statisticile prezentate de domnul Darabus privind copiii institutionalizati demonstreaza incapacitatea si incompatibilitatea statului de a oferi “parenting”.

Drama copiilor romani este cunoscuta si bine documentata. Nu a inceput recent. La revolutie, Romania avea cei mai multi copii institutionalizati, daca nu gresesc, din Europa. Conditiile cele mai mizere, abuzurile cele mai grave. Statul este cel care a falimentat destinul acestor copii, impreuna cu familiile lor si crestinismul romanesc. (uite ca am spus-o).

Statul a interzis adoptiile datorita unor prezumptii absolut false. Cunosc cateva zeci de cazuri de copii cu dizabilitati adoptati de familii americane din Romania. Toti acesti copii si-au depasit conditiile si au conditii exceptionale de viata. Mai departe, agentiile guvernamentale sunt foarte restrictive in ce priveste interventia calificata sau parentala in viata acestor copii dezavantajati. De-alungul anilor am ajutat sute de copii, am fost parteneri cu orfelinate si institutii care au servit mii de copii. Vedem din ce in ce mai mult restrictiiile puse de aceste agentii.

Protestul nostru pentru familia Bodnariu nu exclude compasiunea noastra pentru copiii dezavantajati din Romania. Dar ceea ce se intampla in Norvegia este expresia unei noi religii “statismul” (etatism cum ar spune francofonii) in care individul se inchina statului si statul se erijeaza in marele salvator al umanitatii, inclusiv al copiilor. In esenta, omul are un singur drept inalienabil: dreptul la libertate. In toata istoria, acest drept a fost incalcat de stat, de sistemul politic in toate formele sale. Asta este lupta in esenta.

Cred ca articolul scoate in evidenta drama a sute de mii de copii romani si incapacitatea guvernamentala si societala de a alina suferinta lor. Dar in general, saracia si deprivarea materiala si sociala sunt simptome ale unor cauze fundamentale. Este tendinta noastra sa adresam simptomele mai degraba decat cauzele.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: