Un Blog despre spiritualitatea si etosul evanghelic

De cand am trecut de 40 de ani calatoresc parca mai des in nostalgicul univers al copilariei mele. In acel univers, sarbatoarea Craciunului a reprezentat intotdeauna un sezon in care ningea cu pace. Craciunul reprezenta sezonul pacii – acea oprire in timp, acel popas infinit in geana timpului, in memoria milenara a pruncului nascut intr-o iesle, inconjurat de animale pasnice si de pastorii tacuti si mirati de linistea care le-a umplut sufletul cand au vazut surasul acestui copil.

Craciunul aducea o pace colectiva, o pace interioara, pace si armonie chiar si in elementele naturale. Flacarile falfaiau in vatra intr-un dans irenic, iar fulgi cadeau pasnic pe fata mea de copil ca o sarutate de inger. Aceasta pace pastorala era intrerupta din cand in cand de colinzile cantate doining si sfasiata sporadic de tipetele unor porci jertfiti religios pe altarul traditiilor romanesti. Omatul pur, fumul din hornuri, colinzile line si oameni linistiti inspirau acel sentiment al unei paci primordiale intr-o noapre preasfintita a destinului divin.

Nu asteptam pe Mos Craciun si nu vroiam sa auzim de Mos Gerila, dar i-l aveam pe “Mosul” care mi-a deschis Scriptura unde am vazut mirabil surprins ca acel copil despre care cantam era destinat sa fie Domn al pacii (Isaia 9:6) si ca venirea lui in universul nostru stramt va aduce primul dar: “pace pe pamant intre oamenii placuti Lui” (Luca 2:14).

 

In aceasta calatorie prin tunelul nostalgiei nu raman mult. Mi-a suntat telefonul. E cineva pe WhatsAP. De la Facebook am primit o notificare – cuiva ii place poza mea. Pasarea Twiter vrea sa cante si ea un hit de 140 de cuvinte rostite in stil rap despre candidatii la presedintie. Copiii mi-au trimis un Snapchat si cineva a mai postat o poza ne-ortodoxa pe Instagram. M-am intors rapid in universul meu sofisticat, avansat tehnologic si complet conectat prin mass media si media sociala. Ma intorc rapid in societatea avansata si progresista a secolului 21. O societatea informata, educata, tehnologizata, toleranta, post moderna, secularizata si umanizata. Ma apuca teama si stresul. Desi avem pomi de Craciun si decoratii sclipitoare si prunci de plastic si colinzi care suna artificial si mancaruri modificate genetic si inclusivitate totala si aparate sofisticate si casti pe urechi, ne lipseste ceva. Am pierdut PACEA.

Desi se semneaza constant tratate de dezarmare si acorduri de verificare nucleara cu Iranul, iar la Paris mai marii lumii semneaza protocolul de prevenire a incalzirii globale, am inghetat! Nu avem pace! Traim intr-o lume post-edenica in care ruralul cioban Abel este omorat cu sange rece de civilizatul Cain. Traim in universul lui Cain – universul violentei. In Afganistan si Irak diferite factiunii musulmane se omoara intre ele si ambele ii ucid pe crestini. In Siria, ISIS face de ras armatele avansate ale Europei, Americii si Rusiei. Pe fratii mei crestini acolo nu-I apara nimeni, dar in timp ce calai sunt nelinistiti si agitati, martirii crestini mor cu pace in suflet. Sute de mii de refugiati invadeaza Europa. Cica, femei si copii, dar cand ajung in Europa se metamorfozeza, parca sunt mai multi vlajgani. In trecut, pe stadioanele Europei veneau “huligani”, dar acum zgomotul lor este acoperit de vuietul armele automate si a camasilor bomba. Zgomotul vulcanic al fanilor de rock este acoperit de focul armelor care-I secera fara mila pe cei fara nici o aparare. Europa s-a unit sa creeze un climat de pace continentala. Prin parghi guvernamentale, prin inginerii sociale. Statul le rezolva pe toate. Slava Statului! Drepturile individului sunt suprimate in favoarea statului. El, statul, crede ca este un parinte mai bun decat adevaratii parintii. Ii hraneste mai bine, ii educa mai bine cu educatia marxista, ii spala mai bine (la creier) si ca atare, are dreptul sa-ti confiste copiii cum s-a intamplat in Norvegia cu familia Bodnariu. Ce au in schimb este violenta in interior si in exterior. Unde-I insa Pacea?

In timp ce stau stau pasnic si scriu am mai primit o notificare. In orasul meu faimos is frumos a mai fost inpuscat mortal un tanar. De catre alt tanar! Deja sute si-au pierdut viata anul acesta. In trecut, America era pasnica inauntru si razboinica in afara. Acum e vice-versa, nu se mai teme nimeni de noi, iar inauntru e violenta, spaima, neliniste. Nu poti fi sigur la o festivitate de Craciun, numita corect politic ‘petrecere de iarna” in San Bernardino – oameni morti si raniti sunt podoabele Craciunului. Spiritul lui Irod este in floare. El i-a omorat pe copii dupa ce s-au nascut, America progresista ii omoara inainte sa se nasca. Nu mai este nici un loc sigur: nici la guvern, nici la scoala, nici la mall, nici pe strada si nici la biserica. Teroarea infiltreaza psihicul colectiv astfel incat un simpu email amenintator inchide 1000 de scoli in Los Angeles. Traiesc oamenii in acesta stare de agitatie de nesiguranta, de spaima si daca nu-I apara nimeni, daca politia nu mai are curajul sa-si indeplineasca rolul, oamenii o sa se apere singuri, asa se explica faptul ca in vinerea neagra a fost ziua in care s-au vandut cele mai multe arme. Devenim mai vigilenti, dar si mai nelinistiti. Dar unde-I Pacea?

Lumea are nevoie de pace, o nestemata care este din in ce in mai rara. America si Europa au nevoie de pace. Neo-paganismul si ateismul filosofic sau practic care domina acum lumea vestica nu o sa produca pace, dimpotriva o sa conduca la violenta si teroare. Pe masura ce lumea vestica isi arunca valorile biblice la groapa de gunoi a istoriei, societatea va experimenta convulsii si mai acute si mai multa violenta. Exita un singur drum inapoi – Calea Pacii. De aceea, lumea trebuie sa calatoreasca, sa se intoarca la cel care poate aduce pace. Un copilas nascut intr-o ieste in pacea unei nopti preasfinte. Un copilas care este Domn al Pacii, despre care Scriptura spune ca “El este pacea noastra, care din doi a facut unul” (Efeseni 2:14). El este singurul care are autoritatea sa spuna “Va las pacea, va dau pacea Mea” (Ioan 14:27). Numele lui este ISUS. E vremea ca lumea crestina sa nu mai traiasca sub teroarea lui ISIS, ci sub domnia pasnica a lui ISUS. In acest sezon al Craciunului putem regasi pacea. Cineva trebuie sa decida: “Astazi vin si-mi plec genunchii, Înaintea ieslei Tale, Copilas din alta lume, Obosit de frig si cale. Nu am smirna ca si magii, Nici tamaie si nici aur, Lacrimile pocaintei, Îmi sunt singurul tezaur”. Rezultatul va fi pe masura “pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Isus Christos” (Filipeni 4:7).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: