Un Blog despre spiritualitatea si etosul evanghelic

Cum traiesti viata la maxim?

Evanghelia dupa Luca consemneaza in capitolul 15 o serie de parabole geniale prezentate de Mantuitor. Dintre acestea, Parabola Fiului Risipitor este cea mai  cunoscuta. Este o capodopera universala despre conditia rasei umane.Aceasta ne prezinta doi oameni care au dorit si au incercat sa traisaca viata la maxim. Sa aiba success, sa ajunga la satisfactie, sa traiasca o viata abundenta.

Fiecare din acesti fii erau intr-o cursa nebuna dupa fericire, dupa satisfactie si succes. In loc sa gaseasca ce cautau, au gasit opusul. Au ajuns sa fie niste fiinte ingrate.

Singurul care este multumit si recunoscator, singurul care traieste insa viata la maxim este batranul tata.

Parabola aceasta mirifica ne introduce prin imagini vii la cele  trei paradigme universale prin care se poate trai la viata la maxim.

Prima paradigma este LIBERTINISMUL – reprezentat aici de fiul cel tanar, cel care pleaca.

Baiatul asta crede ca acasa la tata nu-i viata adevarata si el vrea sa-si traiasca viata la maxim. Este complet nemultumit acasa. Este un ingrat. In mintea lui, ca si in mintea a milioane de oameni, poti sa traiesti viata la maxim prin:

  1. Parale – Bani – daca o sa aiba bani suficienti o sa traiasca maxim. O sa-si poarta permite orice. O sa aiba libertatea de asi permite orice. De aceea, se duce la tata si-I cere banii, mostenirea. Va realiza insa mai tarziu ca banii pot sa cumpere o casa, dar nu un camin, pot sa cumpere un pat, dar nu odihna, pot sa cumpere un ceas scump, dar nu timp, pot sa cumpere o pozitie, dar nu respect, pot sa cumpere senzatii, dar nu intelepciune, pot sa cumpere medicamente dar nu sanatate, pot sa cumpere sange, dar nu viata, pot sa cumpere placere, dar nu dragoste.
  2. Petrecere – distractii – o sa aiba prieteni, isi spunea el, cu care o sa se distreze. O sa aiba viata sociala reala, o sa bea, o sa joace. O sa doarma ziua si o sa stea treaz noaptea. Viata o sa fie doar o veselie. Va descopri curand insa ca ca majoritatea prietenilor sunt cirmcumstatiali. Cand circumstantele se schimba, se schimba si cei mai multi prieteni. Singurii prieteni care i-au ramas au fost porcii.
  3. Placere – cat mai multe paceri, orgii sexuale, femei de moravuri usoare, pornografie, mizerii indescriptibile. “C’est la Vie!” spune el asa cum spun milioane de oameni. Si nu realizeaza ca o astfel de viata inevitabil va conduce intotdeauna in cotetul cu porci. Anul acesta cand am fost in Romania cu copii, am dus-o pe fetita noastra la cotetul cu porci sa admire rasa porcina. Mi-a spus in engleza “I like the pigs from a distance. They smell bad (Imi plac porcii de la distanta. Miroase urat).” In general, o astfel de viata conduce in general la umilinta, la divort, la boli venerice, la insatisfactie, la rusine, la mizerie.

Realitatea este ca libertinismul nu te va conduce niciodata la adevarata satisfactie, ci dimpotriva, va conduce la nefericire si ingratitudine. Libertinismul este baza pentru anarhie si postmodernismul absurd.

A doua paradigma este LEGALISMUL – reprezentat de al doilea fiu – care se realizeaza in general prin religie. Fratele mai invarsta este deja, un om asezat, cu scaun la cap, intelept, harnic, cumsecade, om de omenie, un om religios. Tot ce face, face cu strictete, cu rigurozitate. Aceasta paradigma se propaga prin:

  1. Religie – Datorie si nu dragoste – “iti slujesc ca un rob de atatia ani, si niciodata nu ti-am calcat prounca” Meritul personal primeaza. Satisfactia se realizeaza prin faptele personale. Este un sistem al meritocratiei care conduce la mandrie, la fala religioasa. Un fel de  Gigi Becali – care prin pelerinajul la muntele Athos a castigat favoarea divina. Este musulmanul care calatoreste la Meca si teroristul care se sinucide pentru cauze religioase. Fiul cel Mare nu intelege conceptul harului divin si devine, in consecinta, un ingrat. Este nemultumit de tata, de fratele lui, de ceilalti si doar se autojustifica pe sine.
  2. Reguli – “si nu ti-am incalcat niciodata porunca” E omul care doreste cat mai multe reguli. Imn special pentru altii. Restrictii. E suparat ca tata nu actioneaza dupa reguli. Tata este extravagant. In parabola aceasta, tata incalca multe reguli. Cand a venit baiatul sa-I ceara banii trebuia sa-I dea un dos de mana stanga. Cand il vede fuge la el, i-l saruta. “Nu asa trebuie sa se comporte un tata” isi spune el. Trebuie sa fie aspru, autoritar si fare emotionalisme. Nu gratios, ci autocrat.
  3. Resentimente – legalismul se bazeaza pe resentimente puternice, este in cele din urma o boala mentala, emotionala. Omul acesta a fost reticent, retras, retinut si nutrea sentimente devastatoare: frica, manie, nemultumire, amaraciune, suparare,  invidie, chiar ura. Baiatul asta nu se poate bucura de nimic. N-a ras vreodata, n-a zambit vreodata. El judeca pe toata lumea. Il judeca pe fratele sau, dar judeca chiar si pe tatal. Are tot felul de insecuritati. Frustrare imensa.

E greu sa fi suparat ca Dumnezeu nu-I pedepseste pe astia, nu-I tuna pe ceilalti. Si atunci o face el. Aste este mentalitatea teroristilor din Paris sau din jurul lumii. Este un om complet ingrat, nemultumit. Tata-I spune “tot ce am este al tau” Totul! El insa tanjeste dupa iedul pe care nu l-a avut.

Legalismul este baza pentru autocratii, dictaturi, teocratii si fundamentalism teribil.

A treia paradigma este LIBERTATEA CRESTINA – altruismul crestin. Tatal din parabola ne prezinta modul in care poti trai viata la maxim, satisfacut, fericit, generos si recunoscator.

  1. Restaurare radicala – Problema acestor baieti este ca ei nu se considera fii – primul vrea sa fie primit ca un rob, iar al doilea reproseaza tatalui ca l-a slujit ca un rob. Nu-si inteleg identitatea si nu restaureaza conditia umana. Omul poate trai plenar doar prin restaurarea scopului pentru care a fost creat, prin recastigarea naturii dumnezeiesti.
  2. Relatie cultivata  – Baietii acestia desi sunt copiii tatalui nu au relationare cu el. N-au cultivat relatia. Tata este insa fericit cand relatia este restaurata. Drama acestor fii este ca nici unul nu a avut o relatie personala cu tata. Si la fel de grav, nu avut relatie unul cu celalat. Fara a investi in altii, fara relatii autentice suntem neimpliniti si nefericiti.
  3. Resurse impartasite: Ce mai profunda si neinteleasa resursa este dragoste extravaganta a tatalui care iubeste neconditionat. Si dragostea conduce la acceptare, Justificare, binecuvantare, generozitate si fericire. Implicit va conduce la recunostiinta. Tatal este recunoscator ca fii sunt din nou acasa. Este gata acum sa dea totul fara sa I se ceara. Si be masura ce da, binecuvantarile se inmultumes, fericirea creste si viata devine o sarbatoare. Recunostinta de face liber de lanturile libertinismului si de teroarea legalismului. De fapt, este singura premiza legitima pentru democratie. Cand vii la Tata cu recunostiinta devii liber. Happy Thanksgiving!
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: