Un Blog despre spiritualitatea si etosul evanghelic

Intrebarea evaluarii: Unde esti?

In viata sunt intrebari tulburatoare pe care nu le putem evita. Fiecare fiinta umana si in special fiecare crestin ar trebui sa-si puna intrebarea evaluarii: “unde esti?” Unde sunt? Imediat m-am gandit la interactiunea dintre Dumnezeu si primul om: “Unde esti” Adame? Sigur numele lui Adam poate fi locuit cu numele oricarui om.  Sunt intrebari in viata care devin tulburatoare. Uneori depinde de continutul, tonul intrebarii. Alteori de cel care adreseaza intrebarea. Alteori depinde de contextul si timpul intrebarii. Aceasta intrebare este una tulburatoare.

Ti-a pus cineva o intrebare care te-a tulburat? Intr-o zi, Abigail, fetita noastra, mi-a pus o intrebare ciudata. A venit la mine si mi-a zis “Tati, cind eu o sa cresc mare si tu si mami o sa fiti batrini si o sa muriti, cine o sa fie tatal meu si mama mea?” Am ramas fara cuvinte.

Viata noastra este marcata de intrebari: de la intrebarile triviale, banale “cum mai esti?”, pina la intrebarile profunde despre viata, moarte, mantuire, Dumnezeu si eternitate.

Pat Robertson a compilat 200 de intrebari fundamentale care sunt in mintea omului printre care: Cine este Dumnezeu? Care este scopul omului? Unde ne ducem de aici? Este viata dupa moarte? Etc…

Unde esti? Este o intrebare simpla, dar fundamentala. Intrebarea aceasta “Unde esti?” este una dintre cele mai tulburatoare intrebari. In ebraica consta dintr-un singur cuvint: “AYEKA?” Eu trebuie sa raspund. Si tu. Este intreabrea autoevaluarii. Dumnezeu cheama la evaluare si el nu o sa raspunda in locul tau.  Aceasta intrebare cere un raspuns. Nu o poti evita. Trebuie sa evaluezi viata ta. Ce fel de intrebare este aceasta?

Este o intrebare reflectiva.  Intrebarea aceasta ne spune ceva despre cel care o lanseaza. Ce ne spune despre Dumnezeu? Evident ca Dumnezeu nu are nevoie de informatii. In omniscienta lui stie ce s-a intimplat atunci cu Adam si acum cu tine si cu mine. Pe gps-l divin sunt pozitionati clar toti oamenii si toate evenimentele.

Ea exprima credinciosia lui Dumnezeu fata de om. Desi s-au produs lucruri teribile, Dumnezeu este credincios rutinei lui. Dumnezeu ii viziteaza in racoarea diminetii. La aceasi ora, in aceasi maniera cu aceasi credinciosie. El vrea sa-I intilneasca in acelasi loc. Exprima grija, dragostea si pasiunea lui Dumnezeu pentru om. In ciuda pacatului uman Dumnezeu este preocupat de acest om. Sensibilitatea lui Dumnezeu iese in evidenta aici

Exprima dorinta lui Dumnezeu pentru comuniune. Dumnezeu continua sa vorbeasca cu adam (omul). Exprima oferta lui Dumnezeu petru o solutie. Dumnezeu are un plan pentru aceasta viata si el este disponibil, prezent. Tu unde esti? Ca Eu sunt aici. Apare aici imaginea unui tata bun preocupat de bunastatarea copilului sau. Reflecta caracterul lui Dumnezeu.

“Unde esti?” este si o intrebare introspectiva care ne conduce la auto-evaluare. Probabil ca sunt intrebari pe care Dumnezeu nu ti le va pune vreodata. Dar unele intrebari sunt inevitabile. Cum am citit undeva, Dumnezeu nu-ti va cere sa spui ce suprafata are casa ta, dar iti va cere numarul celor pe care i-ai primit in ea. Nu-ti va cere sa spui cel mai mare venit pe care l-ai realizat, dar te va intreba cat de generos ai fost. Dumnezeu nu te va intreba cati prieteni ai avut, dar te va intreba pentru cati oameni ai fost un prieten adevarat. Nu te va intreba despre zona in care ai trait, dar te va intreba cum ti-ai trait viata. Dumnezeu nu te va intreba despre culoarea pielii tale, dar te va intreba despre caracterul tau. Cu siguranta, El nu te va intreba despre religia ta, ci despre relatia ta. Nu te va intreba ce masina ai condus, dar te va intreba cati oameni ai condus la Christos.

De aceea, “Unde esti?” este o intrebare pentru fiecare. Adame (Omule), unde esti in relatia ta cu Dumnezeu?  Unde esti in relatia ta cu cei dragi? Unde esti in raport cu responsabilitatile tale? Unde esti  in raport cu chemarea ta? Unde esti in ce priveste misiunea? Unde esti in raport cu visele tale?  Wilson Bentley a crescut in oraselul Ierihon, statul Vermont, unde ca si copil a dezvoltat o fascinatie cu fulgii de zapada. Poate un cuvint mai bun ar fi, obsesie. Cei mai multi oameni se inchideau inauntru in timpul furtunilor de zapada. Insa Wilson alerga afara si incerca sa prinda fulgii pe o bucata de catifea neagra. Se uita la ei prin microscop si facea fotografii inainte sa se topeasca. Prima fotografie a unui fulg de zapada a luat-o pe 15 Ianuarie 1885.  Sub microscop acesti fulgi erau miracole de frumusete. Fiecare cristal era o capodopera de design si fiecare era unic si irepetabil. Cind insa un fulg se topea acel design se pierdea pentru totdeauna. Wilson si-a urmat visul timp de 50 de ani. A facut o colectie de 5381 de fotografii care au fost publicate in una dintre cele mai faimoase albume de fotografie artistica, “Cristale de Zapada”. Wilson Snowflake, cum era numit, a murit in mijlocul viselor lui, dupa ce a mers 6 mile pe jos printr-o furtuna de zapada. Wilson a murit facind ceea ce iubea pe December 23, 1931. Si-a urmat chemarea si visele pina in clipa mortii.

“Unde esti?” este pentru mine. Am un vis sa fiu cel mai bun fiu al tatalui, cel mai bun sot si cel mai bun tata, cel mai umil slujitor a lui Christos si cel mai pasiontat pentru misiune. Intrebarea devine “Unde sunt in raport cu aceste vise?” Fiecare adam este ca un fulg unic si irepetabil si care se topeste usor, dar pentru care Dumnezeu are un plan. “Unde esti” in implinirea acestui plan cosmic? Este intr-adevar o intrebare tulburatoare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: