Un Blog despre spiritualitatea si etosul evanghelic

Au venit iarasi sarbatorile. Thanksgiving, apoi Craciunul si Noul An ne bate iar la usa. Si uite asa, anul cu tema bucuriei a trecut asa de repede. Acum, cu emotie si asteptare experimentam iarasi sarbatorile, acest sezon mirific. Suntem toti cuprinsi de febra lor. Noi suntem fiinte vizuale si imaginea ne incanta. Ne atrage. Experimentam lumea prim imaginile cu care ochii nostri sunt alimentati. Nu intamplator facebook are asa un succes social. Ne controleaza cu imagini. Si niciodata nu suntem atat de bombardati cu imagini ca de sarbatori. Oamenii ajung la satisfatie si bucurie prin ceea ce ochii lor vad. Ochii spun cand suntem tristi sau bucurosi. Sunt fereastra sufletului nostru. Priving la anul 2011, m-am gandit imediat la ce-au vazut ochii mei memorabil.
Ochii mei au vazut “primavara araba” in diferite tari in care dictatori uitati de vreme si care au supravietuit comunistilor, s-au intalnit cu soarta si cu furia propriilor subiectii. Cei n-au putut face fortele militare si economice au facut imaginile care au inceput sa circule in jurul lumii si pe facebook, imputernicind astfel milioane de oamenii pentru a-si infrunta propriul destin. Ochii mei au vazut cum ceea ce nu s-a schimbat de decenii, s-a schimbat in cateva luni.
Ochii mei au vazut cu incredulitate cum puternica, dezvoltata si disciplinata Japonie a fost cutremurata din temelii de furia “naturii”. Am vazut Cutremur. Tsunami, Tragedie. Am vazut cum una din cele mai pregatite si puternice natiuni este adusa in genunchi intr-o chestiune de ore, ridicand mari semne de intrebare despre abilitatea umana de a raspunde tragediilor naturale sau tehnologice.
Ochii mei au vazut sute de milioane de oamenii cu ochii lipiti de ecrane pentru a vedea ceva rar: o nunta regala. Milioane de oamenii insetati dupa imagini de basm intamplandu-se in mijlocul nostru. Parca prin acele crampeie de basm compensau pentru propriile aspiratii neimplinite.
Ochii mei au vazut personajul care a ingenunchiat America si a schimbat modul in care ne gandim la siguranta nationala si personala, ingenunchiat pentru totdeauna. Faptura si-a intalnim Facatorul, tarana intorcandu-se in tarana. Si astfel mitul secretelor vesnice a fost spulberat.
Ochii mei au vazut semeata si ireligioasa Europa ajungand in mod imprevizibil in pragul colapsului economic si politic. Cat de ironic, dupa ce l-au scos incet pe Dumnezeu din propriile granite, parca Dumnezeu ii scoate rapid din istorie.
Apropiindu-ma de casa, ochii mei au vazut cu mare satisfactie a 43-a Conventie aducand o bruma de bucurie in inimile participantilor, dar si a organizatorilor. Mii de oameni declarand prin vocea si presenta lor, “Bucuria Domnului este Taria noastra”.
Ochii mei au vazut cat de fragila e viata, cat de importante sunt deciziile, cat de cruciala este slujirea. Ochii mei l-au vazut pentru ultima data aici pe pastorul George W. Galis. Pentru ultima data aici, ca sunt sigur ca o sa-l revad dincolo.
Au venit sarbatorile si ochii mei au vazut. Am vazut oameni stand ore in sir in frig ca sa cumpere ceva valoros , ieftin, in faimoasa vinere neagra. Ochii mei au vazut aproprierea Craciunului. Am vazut decoratiile decorandu-se, luminile lumindu-se, brazii impodobindu-se si cadourile impachetindu-se. Am vazut concertele cantandu-se si petrecerile aranjandu-se. Am vazut Craciunul comercializandu-se si cu toti obosindu-ne.
Ochii mei au vazut si revazut anul in imagini. Unele te fac sa zambesti si sa razi, altele te fac sa te incrunti si sa plangi. Eclesiastul ar spune “toate sunt vanitate”.
Dar dupa atatea imagini, ochii mei s-au intors la Scriptura. Mai precis, la naratiunea nasterii lui Mesia, consemnata in evanghelia dupa Luca. Acolo ochii mei au vazut un om care vede ceva. Un batran care parca nu mai vede bine, dar vede clar. Un batran care descopera cea mai frumosa imagine care exista. O imagine care imbucura, care transforma. O imagine care merita vazuta. Lucrul cel mai important. Ratiunea de a fi a Craciunului. Un om care a observat multe toata viata, insa acum vede un singur lucru foarte clar. “Ochii mei au vazut Mantuirea”, exclama Simeon cu bucurie, satisfactie, implinire si sarbatoare. Ochii tai au vazut Mantuirea? E urarea mea de Craciun: Ochii nostri sa vada Mantuirea! Si o sa fie un intr-adevar un Craciun Fericit.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: